Dacă reușește pariul păcii în Gaza, Trump poate schimba un capitol esențial al legislației internaționale actuale

Deocamdată, e vorba de un acord de principiu cu Hamas anunțat de Trump (dar, până în momentul în care scriu, neconfirmat de Israel) privind dezarmarea completă și progresivă asumată de organizație, ceea ce este considerat acum de foarte mulți comentatori, plini de speranță, drept precondiția pentru o retragere militară israeliană din Gaza.

FOTO Profimedia

În numele Hamas, liderul său politic Khalil al-Hayaa a accept ca dezarmarea să înceapă pe modelul din fosta Iugoslavie după război, adică începând cu armele ușoare predate direct poliției, apoi trecându-se la demantelarea infrastructurilor folosite de Hamas și a tunelelor.

Procesul de pace va fi, în caz că lucrurile decurg conform programului, de acel Board of Peace instituit prin Rezoluția 2803 a Națiunilor Unite.

Mișcarea așteptată acum ar trebui să fie anunțată cât de rapid posibil de guvernul israelian deoarece, atenție la acest detaliu esențial, planul prevede o retragere etapizată a trupelor israeliene (care sunt deja staționate de-a lungul unei linii de demarcație care controlând peste jumătate din enclavă) pe măsură ce dezarmarea la care se angajează Hamas va fi verificată în mod independent.

Dar, deja, apare o problemă extrem de serioasă: negociatorii Hams afirmă că dezarmarea nu va avea loc decât în condițiile în care va exista o retragere prealabilă a trupelor israeliene și o încheiere totală a blocus-ului pe care-l impuseseră tuturor transporturilor destinate populației din Gaza. Acceptabil pentru Israel? Ce aveam până acum este doar o declarație a lui Gideon Saar, ministrul israelian al apărării, care spunea că tranziția anunțată de Hamas către o guvernare civilă în Gaza nu este decât „un simplu divertisment politic” atâta timp cât aripa militară a organizației rămâne activă.

Dar cel mai important factor care pune probleme reale este că în Israel vor avea loc peste trei luni alegeri legislative foarte importante în contextul în care în țară există tensiuni majore legate de campania militară, c u un guvern Netanyahu care se poate menține la putere doar cu sprijinul partidelor ultra-religioase, complet și definitiv opuse (cel puțin prin declarațiile de până acum) oricărei concesiuni făcute palestinienilor care să anuleze sau să reducă prezența coloniștilor evrei deja cu planuri foarte mari pentru Gaza și Cisiordania.

Dar cea mai importantă dintre toate problemele – și, de departe, cea care, în caz de reușită, va putea schimba, modifica sau adăuga un nou capitol la legislația internațională privind managementul post-conflict – este cea a constituirii și garantării eficienței în teren a Forței Internaționale de stabilizare care va fi condusă direct de Consiliul pentru Pace prezidat, evident, de Donald Trump.

Schimbarea majoră este că Națiunile Unite au acceptat ca în teren să nu se acționeze în formula clasică a unor „forțe de pace” sau eventual „forțe de interpunere”, celebrele „căști albastre” care, cel puțin în zona respectivă au un palmares mai degrabă deloc de invidiat. Acum, așa cum confirmă o sursă oficioasă israeliană, responsabilitatea integrală a acțiunii este preluată de Consiliul lui Trump și avem deja 200 de reprezentanți din Maroc, Kosovo, Albania, Kazahstan care și-au anunțat intenția de a participa. Va fi nevoie însă de un total de 5.000 de soldați. Indonezia a anunțat formal că va furniza trupe și oficiali din Israel au spus că și Uganda ar fi gata să trimită un contingent chiar în grupul inițial de 200 de soldați, dar nu există încă o confirmare oficială.

Pe lângă asta, avem și un alt anunț: Egiptul și Iordania, țări frontaliere și participante directe la negocieri, nu vor trimite trupe în contingentul militar, însă vor contribui la pregătire viitoarei forțe de poliție palestiniene. Reușita demersului ar putea să fie deschizătoare de perspective foarte speciale pentru ceea ce ar putea să se negocieze între participanții la un conflict într-un cadru paralel cu ONU, propunând soluții care să nu implice neapărat o discuție ulterioară în Consiliul de Securitate sau în Adunarea Generală. Trump ar câștiga o partidă care nu este numai diplomatică, ci asigură SUA o revenire în calitate de mediator unic și coordonator al viitoarelor situații post-conflict în care să poată determina soluții discutate ca între parteneri de afaceri de înalt nivel.

Dacă iese, ce poate urma după Gaza pe agenda Consiliului pentru Pace al lui Trump? Ucraina, Iran...și este posibil ca enumerarea să continue. Caz în care, foarte simplu, putem discuta despre pacea lumii în parametrii exclusiv americani. Dacă e așa, atunci se va schimba – poate definitiv – modul în care se gândește pacea lumii și rezolvarea conflictelor limitate, oricare le-ar fi amploarea. Și nu numai căci definiția ar fi inclusă, din nou, în Pax Americana. Acum, în vara lui 2026, posibil prezentată lumii de Consiliul lui Trump.