Cum şi de ce se face un Festival cu dileme

Am lansat de curând Festivalul Dilema veche 2013, care va avea loc, ca şi prima ediţie (din 2011), în Cetatea Alba Iulia. Au apărut primele ecouri favorabile, câteva cârteli, dar şi – mai ales – mesaje îmbucurătoate din partea publicului.

Când am realizat prima ediţie a Festivalului, în 2011, prima întrebare pe care ne-au pus-o mulţi a fost “ce fel de festival? de teatru, de muzică, de film?”. A fost destul de greu să explicăm că e un festival atipic, aşa cum e şi Dilema veche – o revistă care, după douăzeci de ani, e greu de inclus în vreuna dintre categoriile curente ale presei. La ediţia a doua, e ceva mai uşor de argumentat. Iar la următoarele ediţii – căci este vorba despre un proiect pe termen lung – va fi şi mai uşor.

Festivalul Dilema veche propune o experienţă culturală unică, pe durata unui sfârşit de săptămână, alături de comunitatea locală din Alba Iulia. Adunăm la un loc dezbateri, conferinţe, proiecţii de filme (documentare şi artistice), expoziţii, concerte şi altele. Toate acestea capătă sens prin faptul că se desfăşoară într-un spaţiu generos, admirabil restaurat, care îşi reconstruieşte identitatea: Cetatea Alba Iulia. Dar Festivalul e construit nu doar pentru locuitorii din Alba Iulia, ci şi pentru cei din alte locuri care vor să vină şi să asiste la evenimentele din program. A început să existe şi la noi, din fericire (aici începem să ne integrăm de-adevăratelea în Europa) un “public de festivaluri”, care migrează în tot felul de locuri (la Sibiu pentru teatru, la Cluj pentru TIFF, la Gărâna pentru jazz etc.) nu numai pentru a vedea un spectacol sau pentru a-şi asculta muzicienii preferaţi, dar şi pentru a participa la atmosfera care se creează în jurul unui festival. Contăm pe acest public, care de acum înainte ar trebui să se obişnuiască să vină, la sfârşit de august, la Alba Iulia, pentru Festivalul Dilema veche. În fiecare an, va exista un invitat special, care va deschide festivalul: în 2013, invitatul special este dl Andrei Pleşu, care va ţine conferinţa “Despre bătrâneţe: întrebări, nelinişti, bucurii”. În fiecare an, va fi creat un spectacol special în spaţiul Cetăţii: de data aceasta, va fi un spectacol complex realizat de Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti. Plus lecturi literare, dezbateri (una cu Horia-Roman Patapievici şi Dan C. Mihăilescu, una despre lectură cu Cătălin Ştefănescu, Radu Paraschivescu şi Liviu Papadima, alta despre identităţile locale şi identităţile europene, cu câţiva importanţi jurnalişti români şi străini şi cu participarea specială a comisarului european Dacian Cioloş). Va fi proiectat filmul care a luat Oscarul 2013 pentru documentar (Searching for Sugar Man), va fi proiectat şi filmul Iuliei Rugină Love Building. Vor fi şi filme de scurt-metraj. Şi teatru de la Green Hours. Şi concerte de jazz şi rock, iar în încheiere, un concert cu Fanfara Ciocârlia. Şi altele. Programul complet se află pe festival.dilemaveche.ro, pe aplicaţiile pentru mobil (Android şi iPhone) şi în ediţia tipărită de joi, 8 august, a revistei Dilema veche.

Unii cârcotaşi zic că toate acestea sunt prea diferite pentru a “sta” bine împreună. Dar cine citeşte Dilema veche ştie deja că o asemenea diversitate reprezintă chiar unul dintre punctele de rezistenţă ale revistei. În plus, festivalul se adresează unui public cu gusturi şi opţiuni diferite, legat însă prin câteva valori importante. De fapt, ceea ce încearcă, în ultimă instanţă, să realizeze Festivalul Dilema veche este constituirea unei comunităţi ad-hoc, în jurul unor valori culturale şi al dorinţei de dialog.

Altminteri, un asemenea festival nu e uşor de făcut, dar plăcerea de a construi, pentru un public deschis la minte şi “încăpăţânat” în pasiunea sa pentru valori, e şi ea mare. Da, e din bani publici (de la Primăria Alba Iulia şi Consiliul Judeţean Alba), pentru că administraţia locală a înţeles foarte bine că un oraş cu un asmenea patrimoniu istoric şi simbolic trebuie să se dezvolte pe termen lung (şi) prin cultură. S-au mai găsit câţiva sponsori privaţi – puţini, dar inteligenţi şi deschişi către asemenea construcţii culturale pe termen lung.

Mă aştept, aşadar, ca oamenii fără dileme să cârcotească pe marginea Festivalului (unii au şi început: că de ce e din bani publici, că e pentru elite etc., ştiu de mult discursul ăsta). Dar mă aştept, într-o măsură şi mai mare, ca oamenii cu dileme să trăiască, alături de invitaţii la Festivalul Dilema veche 2013, trei zile de bucurii intelectuale. Recensământul nu înregistrează şi asemenea date, dar eu pariez că în România sunt mai mulţi oameni cu dileme decât fără. Îi aşteptăm la Alba Iulia.