Video Două camere în Genova, la prețul unei garsoniere în București: „Nu, frate, vreau să dau de la 200.000 de euro în sus, în România”

Un anunț imobiliar din Italia a stârnit valuri de reacții online din partea românilor, după ce costul apartamentului pus în în vânzare a fost comparat cu cel al locuințelor din Capitală și alte orașe din România.

Sampierdarena este afectată de declinul demografic. Foto: Wikipedia.

Un anunț de vânzare a unui apartament cu două camere, într-o suburbie a orașului Genova, a stârnit un val de reacții pe rețelele de socializare.

Clipul, dezbătut intens de români, propune achiziția unei locuințe cu două camere, la prețul de 45.000 de euro, în districtul Sampierdarena, din vestul marelui port italian. Sampierdarena a fost un vechi sat de pescari, transformat în timp într-un cartier industrial-portuar cu peste 42.000 de locuitori, afectat însă de declinul demografic și îmbătrânirea populației. De altfel, agențiile imobiliare din Italia prezintă mai multe oferte imobiliare la prețuri asemănătoare, dar și mult mai mici: locuințe în blocuri și case oferite la doar câteva mii de euro, în zone periferice, izolate sau rău famate. 

În România, prețurile locuințelor sunt în continuă creștere

Dezbaterea din jurul anunțului vizează, în principal, comparația dintre prețurile locuințelor din orașul italian și cele din Capitală și din marile orașe ale României. Bucureștiul conduce în topul celor mai scumpe locuințe, urmat de Cluj-Napoca, ambele urmând trendul crescător al prețurilor de pe piața imobiliară.

Cel mai adesea, apartamentele obișnuite din Capitală sunt oferite la cel puțin 100.000 de euro, uneori prețul de vânzare depășind 200.000 de euro. În cazuri mai rare, prețul locuințelor cu două camere scoase la vânzare prin agenții imobiliare scade sub 80.000 de euro. În Cluj-Napoca, locuințele se vând cu un preț mediu de 3.200 - 3.400 de euro pe metru pătrat, în centrul orașului putând ajunge până la 4.000 de euro. Astfel, un apartament de două camere în Cluj, de 50 de metri pătrați, este oferit la 150.000 - 160.000 de euro, potrivit agențiilor imobiliare. În Iași, Timișoara și Constanța, costul locuințelor este ceva mai redus, dar în creștere față de anii trecuți.

Doar în unele orașe mici din România, afectate de declinul industrial și depopulate în ultimele decenii, prețul unor apartamente a rămas mai accesibil. În cazuri extreme, acesta pornește de la aproximativ 10.000 de euro, însă condițiile de trai modeste, izolarea și problemele economice sau de mediu ale localităților fac ca astfel de oferte să fie ocolite de mulți români aflați în căutarea unei locuințe.

Comparat cu ofertele din București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Constanța sau Sibiu, prețul propus pentru locuința din Genova pare, pentru mulți români, surprinzător de mic.

„45.000 de euro pe două camere în Genova, Italia? Nu, frate, n-am ce să caut la macaronarii ăia, eu vreau să dau de la 200.000 de euro în sus la mine, în România”, a comentat ironic un internaut, pe platforma Reddit.

Prețul locuinței a stârnit controverse

Altcineva atrage atenția că prețul de 45.000 de euro pare suspect de mic pentru Genova, mai ales că orașul este turistic, iar în perioadele aglomerate cazările pot fi foarte scumpe.

„Am nimerit de 1 Mai, acum câțiva ani, în Genova. Erau foarte mulți turiști italieni veniți acolo, orașul fiind considerat o destinație de vizitat. Pentru că era sărbătoare, nu mai găseai cazare sub 250 de euro pe noapte. Greu de crezut că, la acești bani, apartamentul nu este într-o zonă dubioasă”, adaugă acesta.

Același internaut arată că, după ce a căutat opinii despre Sampierdarena, a ajuns la concluzia că siguranța depinde mult de zona exactă a cartierului. Partea de sus a Sampierdareniei este considerată, în general, mai sigură, în timp ce zonele dinspre gară, port și străzile Via Buranello sau Via Sampierdarena pot fi mai neprietenoase, mai ales noaptea.

Un alt român susține că nu contează doar țara în care se află locuința, ci, în primul rând, zona și oportunitățile oferite de aceasta.

„Și în Ploiești, Slobozia sau Brăila găsești apartamente la 30.000–40.000 de euro, dar și mai scumpe. După doi-trei ani în care lumea nu va mai cumpăra, prețurile vor scădea. Nu își au rostul comparațiile dintre un oraș aproape părăsit din Italia, Spania sau Franța și București, un oraș cu joburi și infrastructură”, adaugă acesta.

Unii localnici din Slobozia și Brăila îl contrazic însă pe internaut, afirmând că și în aceste orașe prețurile locuințelor sunt mult mai ridicate și au crescut constant în ultimii ani.

Un alt comentator spune că Genova nu poate fi pusă în aceeași categorie cu localitățile aproape părăsite din Occident.

„Este un oraș mărișor, cu o economie normală. Nu e capitală, dar sunt joburi. La infrastructură are cam ce trebuie: aeroport, autostrăzi, tren, iar în viitor ar urma să aibă și cale ferată de mare viteză. Totuși, vorbim despre infrastructura unui oraș în care jumătate din suprafață este pe munte. Se trăiește mai bine în Genova decât în București”, crede acesta.

Altcineva îl completează, afirmând că a observat pe site-uri de imobiliare din Italia mai multe astfel de apartamente, la prețuri între 40.000 și 60.000 de euro, prin tot orașul.

„Genova este o zonă cu un port la care Constanța doar speră. Poți să te duci cu trenul sau cu mașina în Monaco, Monte Carlo, Portofino, Cinque Terre. Este un oraș cu o populație de circa 500.000 de locuitori, într-o zonă unde probabil sunt anual turiști cât în toată România”, adaugă acesta.

Cât de ofertantă este, de fapt, Genova

Un român consideră că Genova a rămas unul dintre cele mai accesibile orașe mari din Italia în privința imobiliarelor, dar nu este ofertant în privința veniturilor.

„Dacă ar fi salarii mari și apartamente ieftine, s-ar muta italienii din sud, românii, ucrainenii etc. și ar echilibra piața”, afirmă acesta.

Un român susține că locuințele în orașe din Occident pot fi o oportunitate de investiții imobiliare.

„Decât să iei un coteț cu 200.000 de euro, poate mai bine te aranjezi cu două apartamente în Spania sau Italia. Sau iei unul la 120.000 de euro și rămâi cu niște bani. Ideea e să vezi și alte opțiuni, pentru că se poate și altfel. Cu cât cumpără mai mulți în altă parte, cu atât scade cererea la noi și, implicit, prețurile”, afirmă acesta.

Un român adaugă însă că Genova nu este un oraș potrivit pentru astfel de investiții. Acesta spune că Genova este un oraș portuar, cu un centru degradat, chiar dacă are multe palate vechi.

„Sunt mulți imigranți africani, există prostituție și criminalitate, iar, în general, ar fi riscant să mergi noaptea pe străduțele înguste din anumite zone. Se vede aici o lipsă de dezvoltare economică, o populație locală îmbătrânită și multe magazine modeste, de tip tutungerii, frizerii și alte afaceri mici. Orașul are și muzee, restaurante și baruri bune. Un apartament într-o clădire de calitate ar fi mult mai scump, dar zona nu dă impresia unui loc care să atragă persoane să se mute acolo din alte țări”, afirmă acesta.

Altcineva se întreabă ce ar putea face românii după ce își cumpără o astfel de locuință în Genova, adăugând că ar urma să locuiască într-o țară străină, unde ar găsi locuri de muncă plătite cu salarii mici și în care nu cunosc limba, deși italiana este una dintre limbile ușor de învățat pentru români.

Un comentator susține că situația ar fi asemănătoare și în Torino, în anumite cartiere, unde apartamentele vechi de două camere, care în urmă cu 15 ani valorau în jur de 150.000 de euro, ar fi ajuns acum la 50.000–60.000 de euro. Cauza principală ar fi, spune el, că s-a schimbat profilul demografic al cartierului. Italienii au plecat din acele zone, iar locul lor a fost luat de imigranți, percepuți negativ. 

„Să nu credem că toți sunt proști pentru că dau 200.000 de euro pe un apartament în București și nu preferă să dea 45.000 de euro pe unul în Genova”, adaugă un internaut.

Genova, port important, afectat de declinul demografic

Genova este cel mai important port al Italiei, iar dezvoltarea ei s-a bazat pe comerț. În secolul al XIX-lea, a devenit și un centru industrial, specializat în metalurgie și în construcțiile navale. La începutul anilor ’70, populația Genovei depășea 800.000 de locuitori, dar de atunci a fost într-un declin aproape continuu.

În cele cinci decenii, populația orașului portuar a scăzut cu aproape o treime, la aproximativ 500.000 de locuitori. În anii ’80, dezindustrializarea și globalizarea au fost printre cauzele care au dus la declinul numeric al populației, completat de fenomenul de îmbătrânire a acesteia. Unii sociologi italieni explicau profilul demografic aparte al Genovei, arătând că populația orașului nu mai creștea prin migrația venită din sudul Italiei.

După declinul din anii ’80, economia portuară a început să dea semne încurajatoare de revenire, iar cu timpul Genova a devenit din nou unul dintre cele mai importante noduri mediteraneene ale fluxurilor comerciale maritime venite din Asia. De asemenea, turismul a început să aibă un rol important în economia orașului.

„Genova a avut, încă din secolul al XIX-lea, un model demografic aparte: spor natural scăzut sau negativ, reducerea numărului mediu de membri ai unei gospodării și un proces constant de îmbătrânire. Acest model este caracterizat de un spor natural negativ, cauzat de fertilitatea scăzută și de vârsta ridicată a femeilor la căsătorie, de speranța mare de viață și, implicit, de ponderea ridicată a persoanelor vârstnice în totalul populației. Reducerea dimensiunii medii a gospodăriilor este cauzată atât de îmbătrânire — care lasă mulți oameni singuri după moartea rudelor —, cât și de o instabilitate familială și o rată a destrămării căsătoriilor deosebit de pronunțate pentru contextul italian”, nota un studiu privind demografia Genovei.

Regiunea Liguria, a cărei reședință este Genova, se află în topul regiunilor în ceea ce privește îmbătrânirea populației, arată rapoartele statistice.

„Indicele de îmbătrânire a populației din Liguria, la 1 ianuarie 2024, a atins maximul istoric al ultimilor 20 de ani: 276,6 persoane vârstnice de peste 65 de ani la fiecare100 de tineri sub 15 ani. Indicatorul este în creștere cu aproape 6 puncte procentuale față de anul precedent, când era de 270,9, și cu 35 de puncte procentuale față de 2004, când era de 241,6. Astfel, Liguria își confirmă statutul de cea mai îmbătrânită regiune a Italiei”, arată ANSA, agenția națională de presă a Italiei, citând datele prezentate de Istat în ediția 2025 a raportului „Noi Italia – 100 de statistici pentru a înțelege țara în care trăim”.