Cum a detonat ANAF o bombă

Dincolo de aspectele juridice, ceea ce contează cu adevărat în scandalul ANAF vs. ANTENA 3 este următorul lucru: într-o înlănţuire halucinantă de gafe, evenimente şi declaraţii s-a produs marea separare a apelor dintre cetăţenii activi politic (în sensul implicării în viaţa şi treburile cetăţii, îi excludem aici pe pasivi, negativişti şi relativişti) şi politicienii actuali, toţi, fără excepţie.

Nu îl consider, deocamdată, pe premierul Dacian Cioloş om politic, ci tehnocrat.

Momentul istoric e foarte important, iar data de 17 februarie va fi memorată în istoria noastră colectivă ca ziua în care a căzut „vălul ignoranţei”[1], în termenii filosofului britanic John Rawls, adică a poziţiei iniţiale din care acţionează viitorii cetăţeni, când nu ştiu exact ce tip de societate doresc şi nici ce drepturi şi calităţi au ei, ca cetăţeni, însă ştiu că doresc drepturi şi oportunităţi egale pentru o viaţă mai bună. Din momentul acesta, românii au aflat ce vor şi au dat jos vălul: nu vor politicieni duplicitari, corupţi, ticăloşi, din categoria celor care au dominat viaţa noastră politică în ultimii 26 ani. Punct. Şi nu mai tolerează dublul limbaj, făţărnicia şi manipulările.

Degeaba ţipă Mihai Gâdea că are milioane de vizualizări, încă nu ştie că trei sferturi dintre cei care îi privesc suntem noi, cei care detestăm manipulările mizerabile şi deturnarea unei libertăţi sacre – libertatea de expresie – în sensul abject al apărării unor interese de grup, cu agendă infracţională.

Degeaba îl cheamă la raport pe premierul Dacian Cioloş, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, omul cu cele mai anti-democratice declaraţii publice din ultimii ani, într-o mascaradă absolut penibilă şi dezgustătoare. Aproape nu îmi vine să cred că aceşti oameni încă deţin funcţii atât de importante în statul român! Sunt dezgustători. Impostura este absolută, aflăm de prezervarea imunităţii unor corupţi împotriva urmăririi penale şi despre jacuzzi şi cheltuieli de sute de euro din bani publici pentru un ţopârlan semidoct ca Gabriel Oprea. Degeaba vine preşedintele ţării Klaus Iohannis la o întâlnire cu societatea civilă, dacă 15 minute mai devreme dă o declaraţie aflată la polul opus al respectului faţă de lege şi cetăţeni. Degeaba. Chiar nu mai merge şi aşa.

Veştile proaste, dragi politicieni de carton: gata, la revedere! Cumva veţi fi spulberaţi de un val sau altul. Continuaţi cu duplicitatea şi ticăloşiile, staţi claie peste grămadă şi plângeţi în batiste prin studiourile Antenelor, e bine, e excelent, ne alimentaţi furia, care creşte de la o zi la alta şi atunci niciun guvern şi niciun parlament de penali nu vă va mai salva. Folosiţi manipulări şi mânjiţi totul, de la înţelesul legilor şi noţiunilor elementare de drept până la principii morale minimale într-o democraţie, e foarte bine, e excelent, pentru că asta arată că nu aţi înţeles că în timp ce voi aţi rămas la fel, nişte veleitari ţopârlani şi ticăloşi, noi ne-am schimbat şi ne schimbăm rapid: suntem informaţi, gândim critic şi, spre deosebire de voi, ne mişcăm rapid şi am învăţat să folosim instrumentele democraţiei în avantajul nostru. Media socială şi mişcările de stradă au dat jos două guverne. Nu am reuşit până acum să scoatem penalii din Parlament, dar e bine că o agenţie a guvernului, mult-hulitul ANAF a detonat bomba şi v-am văzut la lumina zilei cum vă adunaţi şi vă coalizaţi pentru a vă proteja interesele de grup, împotriva noastră.

E bine, e excelent, ne bucurăm, pentru că au picat iluziile, acum stăm toţi în lumina clară a zilei şi distingem binele de rău, iar voi sunteţi răul care trebuie aruncat la gunoiul istorie acestor ani lungi şi grei de tranziţie, iar ziua zero a sosit. 

De ce ne-a revoltat chemarea la ordine a prim-ministrului tehnocrat Dacian Cioloş şi declaraţia catastrofală a preşedintelui Iohannis? Pentru că vedem cum vă coalizaţi în minciună şi împotriva legii. Ce a făcut ANAF greşit? Hai să vedem: a mers cu multe maşini la sediul Antena 3, după un an şi jumătate de pasivitate, cu o notificare lansată în ultimul moment de urmăritul penal, fost şef al fiscului, Gelu Diaconu. Urmăriţi paradoxul?! Lovitura de imagine dată guvernului tehnocrat de către un şef de instituţie corupt trebuia echilibrată printr-o acţiune de imagine. A fost puţin excesiv, un zel auto-incriminator faţă de lunga pasivitate în îndeplinirea unei hotărâri judecătoreşti definitive. În rest care ar fi „banalul act administrativ”? E adevărat, notificările sunt un banal act administrativ, eu înţeleg că poate (sper!) la asta s-a referit preşedintele Klaus Iohannis, dar această banală notificare vine în urma unei hotărâri judecătoreşti deloc banale, o hotărâre care a marcat al moment istoric: arestarea securistului Dan Voiculescu pentru fraudarea masivă a banilor publici.

Hai să vedem dacă au procedat corect cei de la ANAF.

Ce spune art. 808 Codul Civil.: „În cazul în care debitorul ocupă el însuşi imobilul ale cărui venituri sunt urmărite, la cererea creditorului, instanţa de executare va putea, după împrejurări, să ordone evacuarea, în tot sau în parte, a imobilului fie de îndată, fie într-un anumit termen, în scopul asigurării unei mai bune exploatări a acestuia.“

Corelat cu articolele următoare din C. Civ. privind executarea silită (art. 838, art. 841 alin. 1), care precizează termenul de 5 zile, mă pot gândi că ANAF a apreciat că acesta ar fi un termen rezonabil, deşi nu îl găsesc aplicabil în situaţia dată şi se putea pune în vedere un termen ceva mai lung (15 zile) de la data primirii notificării. Să zicem că acestea sunt tehnicalităţi juridice interpretabile, dar nu sunt, în niciun caz, abuzurile legale sau caz de nerespectare a legii sau fantasmagorii gen încălcărea libertăţii de a emite sau de a se exprima, în orice fel doresc –cum dealtfel au şi făcut-o, inclusiv în Senat tot ei au vorbit – a jurnaliştilor Antenei 3.

În consecinţă, intervenţia premierului Dacian Cioloş în Senatul ruşinii a fost binevenită, cu excepţia compromisului final când a făcut o concesie excesivă penalilor. Pe de altă parte, avocatul mafiotului Cătălin Voicu tocmai rostise cuvintele magice atât de dragi PSD-ului: moţiune de cenzură. Dacian Cioloş are obligaţia să ţină guvernul în funcţie şi ţara pe linia de funcţionare, altfel sărim toţi în aer, în actualul context regional geopolitic şi economic. Cineva trebuie să gândească şi nişte consecinţe, nu putem sări toţi în isterie şi cabotinism şi să schimbăm guverne o dată la 3 luni pentru că aşa vor Antenele şi PSD-ul.

Trăgând linie suntem în continuare în momentul post-Colectiv şi pre-alegeri 2016: acum chiar trebuie să ne luăm ţara înapoi. Şi să ne gândim bine cui i-o dăm.

[1] http://www.amazon.com/Theory-Justice-Original-Edition-Paperbacks/dp/0674017722