Cum a ajuns Mircea Geoană secretar general adjunct la NATO

Discuţia este periodic ridicată de fostul preşedinte Traian Băsescu, care repetă că nu România l-a propus pe Mircea Geoană pentru funcţia se secretar general NATO. Şi atunci apare întrebarea cine l-a propus, şi cu ce interese? Declaraţiile lui Traian Băsescu au greutate, vin de la o persoană cu multă experienţă în managementul organizaţiilor mondiale.

Principiul alegerii  şefilor NATO este unanimitatea. Discuţiile despre cine să fie secretarul general sau adjunct la NATO se duc în culise, un timp mai scurt sau mai îndelungat, până se ajunge la un consens, după care se anunţă public numele persoanei „câştigătoare”. Pentru secretarul general adjunct al NATO, cuvântul decisiv îl are secretarul general, care negociază cu conducerile statelor NATO şi face ultima alegere din listă scurtă.

Ştiind că această procedură funcţionează de la începutul existenţei organizaţiei NATO, este cu atât mai ciudată gafa lui Klaus Iohannis de a se autopropune secretar generat NATO, fără să aibă în spate susţinerea marilor puteri din NATO: America, Franţa, Germania, Marea Britanie.

Mircea Geoana a fost numit secretar general adjunct al NATO de către Jens Stoltenberg, secretarul general NATO,  în data de 17.10.2019, în mandatul preşedintelui Iohannis şi al premierului Ludovic Orban.

De remarcat că până la Geoană toți secretarii generali adjuncti NATO erau americani, ca o recunoaștere a importanței si contribuției Americii la NATO.

Jens Stoltenberg despre Geoană: „Este un suporter devotat al întăririi relațiilor transatlantice, a cărui îndelungată experiență în funcții de stat și diplomatice îi va fi de ajutor în noua funcție”.

Mircea Geoana explică el însuşi, într-un interviu la tv,  cum a fost ales dintr-o listă de alţi 6 posibili contracandidaţi:

„Administrația Prezidențială, dl președinte personal, dar și Guvernul și Ministerul de Externe s-au pus de acord într-o perioadă - acum câteva luni de zile - în care coabitarea noastră avea cote de incandescență incredibil de puternice. Eu nu am crezut, vă spun sincer, ca vechi om al politicului din România că pe un subiect - chiar important - vom reuși să ne punem de acord.”

„Eu m-am prezentat suficient de bine ca să-l conving pe secretarul general, pentru că până la urmă, decizia a fost a domniei sale. A fost competiție serioasă, am fost vreo șanse concurenți, cu interviuri, cu pre-interviuri. Dar repet: faptul că sunt eu nu e o chestie personală a lui Mircea Geoană. Este o recunoaștere a faptului că România joacă un rol important. Ne-am așezat în acest rol de nou membru NATO în ultimii 15 ani de zile cu metodă, politicieni, diplomați, militari, oameni din serviciile de informații. A existat o muncă foarte serioasă.”

Decizia lui Iohannis vine şi din dorinţa de a da mai multă greutate coabitării PSD-PNL, celebra „stabilitate” politică, şi pe altcineva nu a găsit, neutru din punct de vedere politic.

Mecanismul a fost  următorul

Şeful NATO a cerut  statelor membre propuneri de persoane pentru funcţia de secretar general adjunct al organizaţiei. Preşedintele, premierul, ministerul de Externe de la noi s-au pus de acord asupra lui Mircea Geoană, pentru că era o persoană apolitică la vremea aceea, avea experienţă venind din funcţia de ministru de Externe al României, şi de ambasador al României în Statele Unite.

Mircea Geoană nu avea experienţă militară, nici în fruntea organizaţiilor mondiale, cu excepţia institutului Aspen România, de a cărui activitate nu a auzit mai nimeni. Nu s-a remarcat prin vreo iniţiativă internaţională care să „rupă gura târgului”, a pierdut alegerile prezidenţiale din România în faţa lui Traian Băsescu, dar a susţinut apoi că i-au fost furate voturile. Deşi e rolul instanţelor de judecată să constate astfel de „furturi”. Aici seamănă cu Donald Trump.

Cât despre contribuţia României cu 2% din PIB la bugetul NATO, conform unui comunicat NATO, în 2023 România a contribuit cu 1,7% din PIB. Deşi Iohannis promisese 2,5% din PIB.

Mircea Geoana are „gura mare”, vorbeşte mult şi colorat dar fără să spună ceva important. Un exemplu:

„România trebuie să devină rezistentă la „melodii, flașnete” care ne susură în urechi că Occidentul este în declin și că drumul României ar fi în altă parte. Nu există alt drum pentru România, ar fi sinucigaş pentru noi”.

Ce este nou şi important în astfel de aprecieri? Nimic! „Flaşnetele” sunt în Rusia? Nici măcar AUR sau SOS nu susţin plecarea României din NATO.

Faptul că Geoană a intrat in precampanie pentru prezidențiale este iarăși o dovadă că nu înțelege incompatibilitatea dintre funcția deținută în prezent cu precampania electorală de acasă.

Este posibil ca Jens Stoltenberg să se fi uitat pe lista de candidaţi propuşi de statele membre şi să fi vrut pe cineva cu experienţa internaţională, cât de cât, să ridice prin alegerea sa importanţa ţărilor est-europene, şi să fie o personalitate cât mai „ştearsă” politic, fără idei personale,  ca „apa sfinţită”, care să nu-i comenteze sau contreze deciziile. Condiţiile erau îndeplinite de Mircea Geoana.

Aşa a ajuns Mircea Geoana secretar general adjunct al NATO.