Cu o formulă perfect ambiguă, Macron vorbește despre autonomia viitoare în Corsica și poate da foc, senin, întregii Europe

Formularea aleasă de Macron, venită din școala de retorică politică perfecționată de secole, este sublimă, a propus ca viitoarea autonomie pentru Corsica „nici împotriva statului și nici fără stat”.

Protest în Franța FOTO AFP

Asta vrea să însemne, la modul ideal, că, se declanșează acum un proces instituțional care va pregăti „ancorarea deplină a Corsicii în cadrul Republicii și, totodată, recunoașterea singularitatea insularității sale mediteraneene în raport cu lumea... sunt în favoarea ideii ca specificitățile comunității insulare din Corsica să fie recunoscute în cadrul Constituției într-un articol separat, ca o comunitate insulară istorică, lingvistică și culturală”. Peste doar șase luni urmează să fie încheiată formularea propunerii finale care va trebui să fie aprobată mai întâi de Adunarea Națională din Corsica (dominată de forțele naționaliste) apoi aprobată, la Paris, de Adunarea Națională și de Senat pentru ca, în final, totul să fie supus aprobării șefului statului care poate organiza un referendum sau poate convoca cele două adunări legislative într-un Congres în care textul, pentru a deveni lege, are nevoie de minimum de trei cincimi din totalul voturilor.

Ce va fi, vom vedea. Dar este limpede că programarea viitoarelor etape ale procesului nu este făcută la întâmplare deoarece coincide cu etapa finală a campaniei pentru europarlamentarele care ar putea schimba echilibrele existente acum în UE. Și este foarte limpede că tema asta, explozivă și dureroasă în raport cu memorii istorice uneori tragice, oricum mereu tensionate, ar putea să acopere orice alte dezbateri sociale sau economice și oferi lui Macron o tribună prin care să se prezinte ca cel care modernizează națiunea și Constituția. Asta poate fi o manevră de mare succes dacă reușește și dacă naționaliștii corsicani se vor mulțumi doar cu un grad oarecare de autonomie. Dar dacă, așa cum o proclamă de atât de mult timp, vor să scape definitiv de apartenența la Franța, resimțită ca o formă de colonialism în secolul XXI? Iată, în acest sens, ce puteți găsi pe străzile din Ajaccio, mesaje de revoltă și ură deschisă împotriva francezilor...

Problema foarte serioasă este că Macron, confruntat cu nenumărate probleme de credibilitate internă și externă, este obligat acum să cedeze în fața naționaliștilor corsicani și vine cu această formulă încă nedefinită dar care speră că va fi suficientă pentru a opri evoluția din ce în ce mai rapidă a forțelor naționaliste în Corsica. Teama analiștilor este că, cel mai ușor de imaginat, gestul lui Macron va fi înțeles ca o formă de slăbiciune a statului și va alimenta revoltele viitoare, desigur pregătind obținerea independenței de ceea ce este prezentat că „ocupantul francez”.

Treaba francezilor cât de departe vor să meargă pe ideea dispariției progresive a „statului național”. Cum se va propaga acest mesaj al autonomiei, vom vede cât de extinse, în întreaga Europă și cum va servi el intereselor mișcărilor naționaliste.

Iată o hartă a problemelor de acest gen în Europa, notând cu atenție mesajul grafic „Transilvania” care figurează, poate simplă confuzie nevinovată, acolo unde ar fi trebuit să fie indicat „Ținutul Secuiesc”.

O bombă care poate exploda oricând și, poate, de-abia atunci vom putea vedea ce va mai rămâne din Europa principiilor lor democratice atât de frumoase pe timp de pace și prosperitate. Și încă ceva: credeți că numai pentru Europa sunt desenate asemenea hărți care închipuie restructurări de teritorii? Iată discuția, cu hărțile de rigoare, despre cum ar arăta spațiul Eurasiei după o eventuală înfrângere a Rusiei.

Așa se alimentează coșmarurile timpului în care trăim. Nimeni nu știe care variantă de scenarii va deveni reală dar, pe fond, toate se bazează pe credința că actualele hărți ale statelor suverane se vor putea modifica și că va putea începe goana după teritorii și zone de influență. Vi se pare ceva cunoscut? Dacă da, aveți dreptate.