Continuitate și turbulențe în elita lui Putin, la vreme de război. Bătălia pentru succesiunea Țarului
0Președintele rus Vladimir Putin a optat pentru continuitate la nivelul guvernului, preferând să mențină generația septuagenarilor săi parteneri în prim plan. Desigur, cu o excepție notabilă: ministrul Apărării Naționale.
După 12 ani de serviciu ca Ministru al Apărării, Serghei Shoigu îi ia locul lui Nikolai Patrushev ca secretar al Consiliului de Securitate prezidat de Putin și locul unde stă ca vicepreședinte vocalul fost președinte și premier Dmitri Medvedev, portavocea radicală a Kremlinului. În locul său vine Andrei Belousov, un tehnocrat economist de 65 de ani, care se vrea o dovadă a victoriei competenței asupra loialității la Kremlin. Noua numire anunță un nou instrument în războiul de uzură al Rusiei cu Occidentul: competiția în producția de armament globală. Asta rezolvă și problema de imagine a Ministerului Apărării, zdruncinat de cazuri de corupție până la vârf, și permite curățenia totală în principala instituție responsabilă cu războiul de agresiune, pe scară largă, pe termen lung cu Occidentul, început deja în Ucraina. Pe de altă parte, noua numire anunță și noutăți importante în competiția pentru succesiunea Țarului între noul favorit băiatul lui Patrushev, Dmitri, premierul în funcție Mihail Mishistin și mulți alți doritori de rang inferior.
Reașezări în structura de putere a lui Putin: competență versus fidelitate
Alegerea în cel de-al cincilea mandat de Președinte, de 6 ani de această dată, la 25 de ani de la Preluarea puterii, l-a făcut pe Putin să vină cu o combinație de continuitate și inovații guvernamentale. Imobilismul elitei de vârf a Rusiei a rămas o constantă, odată ce membrii grupării sale de siloviki septuagenari, majoritatea provenind din grupul său din Sankt Petersburg, au rămas cei mai influenți deținători ai puterii. Totuși slăbiciunile pe care sistemul verticalei puterii, constituit cu o asemenea elită, le aduce mai ales în privința capacității Rusiei de a câștiga un război, cu curteni de rang imediat inferior servili și corupți, a afectat prioritatea lui Putin care este războiul: un război de uzură, pe termen lung, pe care-l poartă cu Occidentul și despre care a realizat că nu poate fi câștigat decât de o economie solidă.
De aceea Rusia are nevoie de o economie de război, un război pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung, vizată nefiind Ucraina, ci întregul Occident cu care a ales să se confrunte. Și nu e simplu, odată ce presupunerile Pentagonului privind profesionalizarea, modernizarea echipamentului, doctrine, modului de pregătire și antrenare a trupelor și a modului de luptă și a lidershipului nu s-au adeverit iar reconfigurarea presupusă nu a avut loc niciodată, așa cum a presupus SUA de acum 5-7 ani deja. Iar efectele s-au văzut în anii de război de până astăzi. Recucerirea Harkovului și a Khersonului de către Ucraina, în 2022, au demonstrat slăbiciunile cronice ale Armatei lui Putin și corupția profundă încetățenită.
E motivul pentru care Putin a schimbat. Nu a schimbat în privința generației și a vârstei, dar a schimbat profund în privința competenței. Asta chiar dacă o asemenea manevră a fost sursa trimiterii în afara prim-planului puterii a prietenului său de pescuit, vânătoare și cules ciuperci, Shoigu. Președintele rus a ales înlocuirea sa cu un expert în economie precum Andrei Belousov, ajuns și el la 65 de ani. Dacă puterea personalizată a lui Putin și verticala puterii nu a fost niciodată contestată, această rotire cu împingerea în zone mai puțin relevante a partenerilor săi din cercul intim – așa cum s-a întâmplat în trecut cu Serghei Ivanov și Igor Ivanov sau cu Evgheni Primakov și alții la vremea lor – a marcat mai apăsat astăzi, triumful competenței în fața loialității, ca valori în care crede Putin.
Pentru că și azi în Rusia lui Putin un singur om ia deciziile cruciale, și acesta e chiar Putin, iar sistemul politic este construit strict în jurul său, numirea prezentă a însemnat o ruptură cu convenționalismul, în timp ce Shoigu se mișcă tot mai mult spre cimitirul elefanților care a devenit azi Consiliul de Securitate al Rusiei, un spațiu unde Putin plasează fostele figuri ale puterii dintre apropiații săi de care se desparte, dar pe care nu-i vrea departe de privirea și controlul său, așa cum s-a întâmplat și cu Dmitri Medvedev. Sunt oameni care nu pot fi lăsați să plece prea departe, dar pe care nu-i mai poți pune nicăieri în vreo funcție de putere.
Schimbarea lui Shoigu este doar decizia sa, venită după o lungă analiză. Putin a avut de soluționat problemele Armatei și Ministerului Apărării și să aibă, totodată, un țap ispășitor, fără a-și face din acesta un inamic. Iar plata atât pentru eșecurile de pe front cât și pentru scandalurile de corupție a venit. Însă i-a trebuit timp și, cum detestă să reacționeze sub presiune sau la cererea cuiva, cum a fost cazul inamicului de moarte al Ministrului Apărării, Evgheni Prigojin, care l-a atacat public încă în 2023, înainte de tentativa sa de lovitură de stat, a așteptat până azi ca să mute. A trebuit să treacă suficient timp ca schimbarea să nu fie legată de șeful Wagner și ca să nu intervină în momente de criză, când Rusia pierdea pe teren. Acum Rusia are inițiativa de luni bune, deci schimbările pot avea loc.
Vechea și noua elită rusă – față cu succesiunea lui Putin
În contextul vârstei lui Putin, perspectiva de a schimba dramatic la nivelul ierarhiilor de prim plan și a elitelor este văzută ca o adevărată bombă care sparge convențiile și așază un nou candidat în testele vizând perspectiva succesiunii. Pentru că această numire trebuie văzută și ca o confirmare a performanțelor avute deja de Belousov ca vicepremier la Ministerul Dezvoltării Economice, și în privința conducerii programului de drone al Rusiei, dar și ca test de succesiune pentru Putin, o succesiune despre care nu vorbește nimeni deschis și care nu poate fi invocată sau pregătită formal cât timp Țarul este în viață și în putere.
Belousov nu este primul ministru civil al Armatei. Din contra. Și el vine după 20 de ani de miniștri civili – Serghei Ivanov, Anatoli Serdyukov, Serghei Shoigu – ultimul, chiar dacă avea gradul de general, nu a făcut o zi de armată și nu a comandat nici o unitate înainte de numire, doar cele două decenii petrecute în Ministerul Urgențelor Civile până la funcția de vârf l-au recomandat pentru stelele primite. Dar Belousov este în primul rând un economist civil, acceptat unanim ca un tehnocrat competent și un manager foarte bun, cunoscător al complexului militar-industrial, fost consilier economic al Președintelui după plecarea lui Andrei Ilarionov – moștenit din perioada Elțîn - și asociat ca imagine cu premierul reformist Piotr Stolypin, care a încercat reformarea Rusiei Țariste târzii, după pierderea războiului cu Japonia în 1905.
Belousov este considerat, de asemenea, protejatul lui Putin. Însă unul atât cu carte, cât și cu calități intelectuale și de caracter de lider: subtil, inteligent, diplomat, un keynesian militar, doctor în științe pus să se ocupe de componenta economică a celebrei „operațiuni militare speciale” a lui Putin, asta în timp ce mutarea trupelor pe hartă rămâne apanajul Șefului Apărării. Un loialist al lui Putin și ideolog al economiei de stat, în care combină(și subordonează) economia privată de piață celei de stat, extinzând modelul din domeniul militar la nivelul întregii economii, aliniind-o intereselor strategice ale lui Putin. Exact acțiunea sa de incorporare a acestor interese la nivelul economiei au făcut ca el să fie alegerea lui Putin pentru Ministerul Apărării și, poate, mai departe și mai sus.
Iar la nivelul elitelor, asta e o veste proastă atât pentru premierul Mishustin, cât mai ales pentru aspirațiile de succesor al lui Putin a băiatului înlocuitului Nikolai Patrushev, Dmitri, mutat vicepremier după un mandat neașteptat de bun la Ministerul Agriculturii. Belousov se alătură altor profesioniști tehnocrați injectați în guvern, pe lângă zona politică și de forță a siloviki, între care pomenitul premier Mikhail Mishistin, vicepremierul Dmitri Chernyshenko, Ministrul Dezvoltării Digitale, Maksut Shadayev.
De partea cealaltă, a continuității, au rămas matusalemicii Serghei Lavrov, de 20 de ani Ministru de Externe necontestat al Rusiei; Nikolai Patrushev însuși, Secretar al Consiliului de Securitate din 2008, după conducerea FSB ani la rând și considerat unul din cei mai puternici oameni ai Rusiei până astăzi, devenit acum consilier al lui Putin – dar recompensat cu poziția de vicepremier al băiatului său; și Serghei Shoigu, cel care i-a luat locul la Consiliul de Securitate, ministrul Apărării din 2012. A rămas în elită și Serghei Narîshkin, Șeful SVR, serviciul extern de informații al Rusiei, tot din echipa de siloviki din Sankt Petersburg, celebru pentru rolul său în scena bătăii de joc a lui Putin înaintea lansării războiului, când tremura ca o frunză în clipul înregistrat și difuzat ca scenă derulată în direct, la începutul lui 2024, la o ședință a Consiliului de Securitate.
Elita din zona Apărării: Belousov, Shoigu, Gherasimov și posibila revenire a lui Surovikin
Numirea lui Belousov e menită să închidă și o altă problemă a Ministerului Apărării, care este corupția. Shoigu rămâne implicat în afacerile producției militare pe care o cunoaște, urmând să supravegheze complexul militar - industrial – prin prisma experiențelor sale privind industria specifică și a cunoașterii întreprinderilor producătoare a diferitelor armamente și produse utile Armatei pe front. Dar arestarea unuia dintre aliații și protejații lui Shoigu, responsabil de marile proiecte de infrastructură ale Armatei, Timur Ivanov, vice-ministru al Apărării, pentru o mită de un milion de ruble, a umbrit situația lui Shoigu și a grăbit plecarea (dacă autorizarea arestării lui de către Kremlin nu a fost tocmai o parte a procesului de schimbare a ministrului Apărării).
I s-a adăugat șeful Directoratului Principal pentru Personal al Ministerului Apărării, general-locotenentul Iuri Kuznetsov, arestat pe 13 mai, după ce Comitetul Rus pentru Investigații a găsit acasă la el 100 milioane de ruble(circa un milion de dolari) în cash. Cum aceștia erau protejații lui Shoigu, responsabilitatea sa era greu de evitat chiar dacă nu s-a probat implicarea sa în actele de corupție. Cel mai mare critic al său pe linia corupției și absenței funcționalității lanțurilor de aprovizionare și logistice din război a fost Evgheni Prigojin, liderul Wagner, eliminat după ce a încercat să pună presiune pe Putin mergând până la tentativa loviturii de stat. El vorbea atunci atât despre incompetență cât și de corupție, cu precădere atunci când luptătorilor le lipseau resursele din cauza incompetenței birocratice. Atacurile sale au revenit la suprafață astăzi.
Totuși Soigu a rămas un politician popular în Rusia, iar această popularitate vine în special de la modul în care a ajutat oamenii timp de două decenii în Ministerul Situațiilor de Urgență înainte de 2012, când a devenit ministru al Apărării. El este unul dintre puținii outsideri din elita lui Putin, moștenit din perioada Elțîn și nemembru al grupării siloviki din Sankt Petersburg. În afara poziției de Secretar al Consiliului de Securitate, Shoigu a rămas și vicepreședinte al Comisiei minitaro-industrială – condusă tot de Putin.
Un alt veteran al afacerilor militare este Valeri Gherasimov, Șef al Apărării din 2012 și autorul celebrei doctrine care-i poartă numele și se referă la războiul hibrid realizat prin construirea de instrumente care valorifică principiile și valorile democratice, considerate vulnerabilități de către planificatorii ruși tocmai pentru că lumea democratică le respectă și le apără. El a rămas în funcție chiar dacă, la 69 de ani, a depășit cu 4 ani deja limita de vârstă în serviciu și, totodată, vârsta maximă de retragere din funcție a celor care conduc Armata rusă. Retragerea din funcție a lui Gherasimov, șeful Statului Major al Apărării și vice-ministru al Apărării, este foarte probabilă la sfârșitul acestui an. Atât înlocuirea lui Shoigu cât și retragerea din serviciu a lui Gherasimov pot deschide calea revenirii în prim plan a lui Serghei Surovikin, un apropiat al Companiei Militare Private Wagner, retras tocmai din cauza acestei asocieri.
Obiectivele lui Belousov arată problemele armatei ruse
Numirea lui Belousov la șefia Ministerului Apărării mai are un scop extrem de important și reprezintă, totodată, un test la fel de dur. Este vorba despre faptul că Kremlinul, în mod tradițional, nu are încredere în organismul militar, iar Belousov este chemat să exercite un control și mai bun, și mai strict asupra generalilor ruși și activităților acestora. Asta se face și prin schimbările importante la nivelul structurii Ministerului Apărării, prin îmbunătățirea funcționalității sale, dar și prin gestionarea relației complicate între Armată, serviciile de informații și Kremlin. Desigur, asta nu-l va face sigur pe Belousov iubit sau apreciat de către Armată, fapt ce i-ar putea afecta activitatea.
Apoi este vorba despre creșterea bugetului militar și modul în care e controlată și supervizată cheltuirea acestor fonduri. Bugetul Apărării al Federației Ruse a crescut constant în ultimii 20 de ani, de aceea Putin are nevoie de un ministru de încredere și bun cunoscător al elementelor economice și financiare care să se ocupe de finanțe și susținerea războiului dar care nu are loialități și legături în cadrul organismului militar, nici prietenii în Armată. Vice-miniștrii lui Shoigu s-au împrietenit și s-au dedulcit dimpreună cu generalii, de aici conflictul de interese și prăbușirea lor. Nevoia de control financiar e cu atât mai necesară în timp de război. Alături de curățenia generală în Ministerul Apărării, și aceste argumente au dus la alegerea lui Belousov ca ministru al Apărării.
Desigur, principala sarcină a lui Belousov este să urmărească realizarea obiectivelor Kremlinului – războiul din Ucraina și confruntarea totală cu Occidentul, respectiv pregătirea de război în vest. Iar acest lucru presupune o creștere a capacității statului de a susține nevoile Armatei mult mai eficient. Gestionarea eficientă a economiei de război e cheia, mai ales că bugetul se apropie de 7%, cel mai mare nivel din perioada sovietică, la mijlocul anilor 80. Deschiderea și integrarea inovației din zona civilă, modelul mobilizării economiei pentru război a lui Belousov și optimizarea cheltuielor, care trebuie aliniate cu câștigurile din teren, aspectele financiare ale războiului și gestionarea agențiilor executive din subordinea ministerului precum și asigurarea logisticii, sprijinului și armamentelor pentru linia întâi sunt principalele obiective ale noului ministru al Apărării. Mulți veterani din minister compară postura sa cu cea a lui Anatoli Serdyukov, care a condus ministerul între 2007-2012 și a făcut reformele, optimizările și reducerile complet neplăcute Armatei.
Din prioritățile lui Belousov, este lesne de văzut care sunt problemele fundamentale ale Armatei ruse. Cea mai importantă este lipsa predictibilității cheltuielilor și accelerarea pierderilor și ineficienței prin această injecție necontrolată de fonduri, dar și a unei inflații a prețurilor armamentelor. Echiparea liniei întâi, lanțurile logistice și asistența medicală răniților din război este o altă problemă spinoasă cu care se confruntă noul ministru, ca și pierderile de trupe. Nu întâmplător, la audierea sa a prezentat principalele obiective pe care le vizează, așa cum au fost trasate de către președinte la încredințarea mandatului, și care conțin și minimizarea pierderilor umane. Nici procurarea și producerea de arme în condițiile sancțiunilor occidentale pentru noile tehnologii, nu are cum să fie o sarcină ușoară, cum nici inovația și producerea în Rusia a noilor tehnologii de război nu pot fi simplu de realizat.
Multe dintre tarele armatei ruse au fost pronunțate mult mai deschis în această perioadă de schimbări, o pată majoră pe obrazul fostului ministru, care-și preia noile funcții cu senzația de mulțumire că a fost încă tolerat în spațiul puterii. Corupția, ineficiența, nevoia de a îmbunătăți protecția personală, comunicațiile speciale, dronele, echipamentul de război electronic, echiparea și încadrarea cu oameni, toate arată problemele actuale ale Armatei. De exemplu, numai în materie de logistică, în luna martie a fost numit cel de-al patrulea vice-ministru al apărării responsabil cu acest domeniul începând cu februarie 2022, generalul locotenent Andrei Bulyga. Pe lângă logistică, cele mai acute probleme rămân recrutarea, finanțele, optimizarea achizițiilor, calitatea și cantitatea armelor realizate în Rusia.
Războiul de uzură pe termen lung cu Occidentul
Desigur, nu e obligatoriu ca Belousov chiar să reușească, dar simpla asumare a problemelor reale pare un pas de negândit pentru Rusia lui Putin de astăzi și constituie adevărata schimbare adusă de noua numire. Iar dacă reușește, perspectiva confruntării cu NATO este mult mai prezentă. În orice caz instrumentarul de descurajare al Rusiei crește surprinzător, în condițiile în care chiar astăzi producția sa de muniție este de trei ori mai mare decât cea oferită de statele occidentale Ucrainei. Iar Rusia chiar se pregătește de confruntarea cu Alianța Nord-Atlantică.
Modelul îmbrățișat de Belousov pentru a răspunde acestor obiective este creșterea cheltuielilor militare pentru a asigura Armatei Ruse resursele necesare pentru războiul din Ucraina și pregătirea confruntării pe scară largă cu Occidentul. El este adeptul stimulării consumului și, deci, a cererii de la budget dar, concomitent, a controlului și eficienței acestor cheltuieli în avansuri majore pe teren. Practic, doctorul în economie propune confruntarea între industriile militare ale Occidentului și Rusiei, dar pe un tărâm în care domină cantitatea, nu neapărat calitatea. Atacul în valuri și covoarele de bombe s-au dovedit la fel de importante ca loviturile țintite la distanță exersate de Ucraina iar numărul și-a reconfirmat valoarea strategică în acest război. Avem, deci, o cursă ciudată a înarmărilor, propusă de Rusia, pe care aceasta consideră că o poate chiar câștiga.
Rusia alocă astăzi Apărării, potrivit lui Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, 6,7% din PIB. Gradual cifra merge spre vârful de 7,4%, cel mai mare procent al cheltuielilor militare din timpul Uniunii Sovietice. Comparația cu 2% sau 2,5% cât reprezintă angajamentul de Apărare al statelor NATO pare depășit de la distanță, considerând și dimensiunea economiilor, dar și costurile de producție ale armamentelor. Și aici nu vorbim și despre capacitățile de producție și dimensiunea maximă posibilă a acestei producții, sau de materiile prime necesare. Rusia obligă comunitatea euro-atlantică să investească ea însăși în industria de război, dacă vrea să supraviețuiască și să evite o nouă confruntare globală între democrații și Axa Proscrișilor – Rusia, China, Iran, Coreea de Nord.
Problema constantă a Rusiei, pe care Andrei Belousov va încerca să o rezolve, este și evaluarea costului final (și corect) al armamentelor. Bugetul la dispoziția sa pentru 2024 este de 10,4 trilioane de ruble(11 miliarde de dolari) pentru Apărare și 3,3 trilioane de ruble(3,6 miliarde de dolari) pentru securitate. Așa arată partea publică a calculelor și estimărilor la nivelul lui decembrie 2023. La capitolul execuției, astăzi este deja anticipată o cheltuială de 8,7% din PIB sau chiar mai mult, în jur de 15 trilioane de ruble, adică circa 17 miliarde de dolari pentru ambele bugete, ceea ce aduce Apărarea la un buget apropiat de 12 trilioane de ruble(13 miliarde de dolari). Chiar și numai aceste cifre, raportate la costurile de producție a armamentelor din Rusia, ar trebui să dea fiori și să îndemne la responsabilitate și acțiune imediată la nivelul tuturor democrațiilor occidentale. În primul rând în statele din Flancul Estic al NATO, din vecinătatea Rusiei.
Se încarcă comentariile...
