Constituţional, infraconstituţional, supraconstituţional

0
0
FOTO David Muntean
FOTO David Muntean

Am trăit ca să o vedem şi pe asta, dar în consens cu zicătoarea „Vezi, şi nu îţi vine să crezi“. Mai vârstnic fiind şi cu experienţă temeinică, fostul Preşedinte al CCR, Augustin Zegrean, mărturiseşte la o televiziune că nici dânsul nu s-a mai întâlnit cu/nu a mai văzut aşa ceva.

CCR a hotărât că între Preşedinţie şi Guvern, adică între Klaus Iohannis şi Tudorel Toader, în cazul în speţă, există un „conflict constituţional“. CCR, în înalta ei înţelepciune constituţională, a hotărât nu numai că acest conflict există, ci şi felul în care el poate şi trebuie să fie soluţionat. Adică, Preşedintele Klaus Iohannis trebuie să-şi schimbe, adică să-şi inverseze decizia, şi să o revoce pe Laura Codruţa Kovesi din funcţia de Procuror Şef al DNA. În ziua în care acest „caz“ (şi ne-caz) a fost prezentat în faţa CCR, acolo au fost prezente cele două „părţi“ adverse, adică doamna Simina Tănăsescu, profesor de drept constituţional şi consilier juridic al lui Klaus Iohannis, în calitate de apărător (avocat), dar şi Tudorel Toader, în calitate de reclamant. Acesta, deşi este o singură persoană (despre Personalitate, mai putem vorbi), s-a prezentat în mai multe ipostaze: ca Ministru al Justiţiei, ca avocat al apărării propriei cauze, ca procuror al acuzării celor doi (Klaus Iohannis şi Laura Codruţe Kovesi), ca martor, dar şi ca persoană subiectivă, dânsul fiind implicat direct, sau personal, în acest conflict. O astfel de polivalenţă nu s-a mai văzut altcândva sau altundeva, pe „Suprafaţa zbârcită a acestui Pământ“, de unde surpriza şi chiar uimirea lui Augustin Zegrean.

Luându-i demersul ca model, putem spune şi noi că de la numirea dânsului ca Ministru al Justiţiei, până azi, Tudorel Toader a avut şi mai are un comportament supraconstituţional, adică politic.

Un comentator calificat îşi pune o întrebare. Domnul Tudorel Toader este membru al CSM, în faţa căruia a prezentat Raportul privind revocarea Şefei DNA. După prezentarea documentului acuzator în faţa acelei Comisii, dânsul intră chiar în acea Comisie şi votează. Este singurul vot de aprobare a revocării, deci este un auto-vot. Acest auto-vot este el oare pe deplin legal, sau ceva mai puţin constituţional (sau este „aşa-şi-aşa“)!? Faptul evident că majoritatea zdrobitoare a membrilor CSM a votat împotriva revocării, nu mai are, pentru juristul Tudorel Toader, nici un fel de valoare (este ca şi nul), întrucât votul CSM este doar „consultativ“. Asta da, dialectică juridică!

Revenind la ziua de ieri (miercuri, 30 mai 2018), după ce CCR şi-a anunţat verdictul, Tudorel Toader, încântat de victorie, îşi defineşte sintetic poziţia şi ne asigură că în demersurile sale a procedat „constituţional şi infraconstituţional“. Aceasta este o expresie uluitoare, care te poate lăsa cu gura căscată, de aceea am şi folosit-o ca titlu de articol. Expresia hermeneutică „infraconstituţional“ are un izvor. Când cei doi au apărut „La masa verde faţă-n faţă“, doamna Consilier Simina Tănăsescu afirmase la întâlnirea menţionată că între Tudorel Toader şi Klaus Iohannis s-a ivit un conflict, dar acesta nu este unul constituţional, ci de altă natură, bazându-se pe alte Legi sau reglementări decât cele cuprinse explicit în Constituţie. Dintr-o singură mişcare, Tudorel Toader cuprinde toate acele „alte Legi şi reglementări“ într-un singur cuvânt, adică „infraconstituţional“. Luându-i demersul ca model, putem spune şi noi că de la numirea dânsului ca Ministru al Justiţiei, până azi, Tudorel Toader a avut şi mai are un comportament supraconstituţional, adică politic.

Tudorel Toader - mânca-l-ar mama sau tata pre el - nu este decât o verigă a acestui proiect de „salvare naţională“ a dictatorului din umbră, Liviu Dragnea.

De mai multă vreme - să zicem că încă de pe vremea lui Crin Antonescu - s-a pus în chip repetat problema revizuirii Constituţiei, a aducerii ei „la zi“. Ceea ce înseamnnă că această Constituţie nu este perfectă, că are diverse goluri, imprecizii, echivocuri etc. Cu toate acestea, actuala Constituţie este invocată, de către oricare dintre părţile aflate în conflict, cu o fermitate feroce. Aici nu trebuie să ne facem iluzii. Chiar dacă vom ajunge cândva la o altă Constituţie, una mai bună, capacitatea oamenilor de a o interpreta „în fel şi chip“, nu va fi diminuată, poate va fi chiar sporită. Este clară şi unanim recunoscută diferenţa dintre „spirit“ şi „literă“, în oricare text, de la cele poetice la cele juridice. Autorii actualei Constituţii au avut în vedere, între altele, dar ca un ax central, ideea echilibrului dintre cele trei Puteri ale oricărui stat democratic. Dacă cele trei Puteri intră în conflict, fiecare dintre ele găseşte, în aceeaşi Constituţie, „argumente“ pentru interesul ei propriu. Oare, care este interesul personal al lui Liviu Dragnea? Toată lumea de bună credinţă ştie că interesul lui este să scape de gratii. Deşi este deja condamnat - deci este un penal -, dânsul este totuşi, Preşedintele PSD, Preşedintele Camerei Deputaţilor (deputaţii fiind „demnitari“, nu „funcţionari“), dar este şi Premierul - din umbră, dar funcţional - al Guvernului. Majoritatea măsurilor luate, în cele trei ipostaze, au ca ţintă acelaşi scop; să-l salveze de la condamnare. Proiectul strategic, începând cu „Ordonanţa nr. 13“, a fost amplu şi a fost urmărit pas cu pas, ceas de ceas. Tudorel Toader - mânca-l-ar mama sau tata pre el - nu este decât o verigă a acestui proiect de „salvare naţională“ a dictatorului din umbră, Liviu Dragnea. Iată numai câţiva termeni cheie din Constituţie, din Legile scrise sau discursurile scris/citite, care au legătură cu „cauza“ pusă în joc.:

În Constituţie se afirmă că procurorii din România stau „sub autoritatea“ Ministrului Justiţiei. Dar ce înseamnă, oare, cuvântul „autoritate“!? În DEX, termenul este definit astfel: „Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu“. Deci, Ministrul Justiţiei are dreptul şi puterea de a face multe, iar într-un document oficial sunt enumerate nu mai puţin de 30 de funcţii ale acestuia. În niciuna nu se vorbeşte de „dreptul, puterea sau împuternicirea“ de a numi sau de a destitui (a revoca) procurorii. Să o luăm logic, după logica elementară. „Dreptul, puterea şi împuternicirea“ de a numi procurori (inclusiv pe Procurorul General, sau pe Procurorul Şef al DNA) îi aparţine Preşedintelui României. Iar dacă acesta are dreptul de a numi, tot lui îi revine prin implicaţie logică (şi axiologică) şi dreptul de a destitui, de a revoca. Şi într-un caz şi în celălalt, Ministrul Justiţiei are dreptul de a face doar propuneri de numire sau de revocare. Este vorba de un proces administrativ, cu mai multe trepte, ultima treaptă fiind decizia (de numire sau de revocare), care îi aparţine exclusiv Preşedintelui ţării. Aşa decurg lucrurile, dacă citim atât litera cât şi spiritul textelor, recurgând la logica elementară (cea moştenită de la Aristotel), respectiv la bunul-simţ al gândirii. Se pare însă că Ministrul Justiţiei, ca şi CCR, au o altă logică, una supra-juridică şi chiar supraconstituţională, adică una politică. În tăcerea ei, această logică (prea puţin axiologică) ne spune simplu: îl promovez pe cel care îmi promovează interesele şi îl destitui pe cel care îmi periclitează interesele.

Dacă ne-am lua după logica lui Călin Popescu Tăriceanu, aici este vorba categoric de o oportunitate majoră, adică de lupta împotriva corupţiei şi a corupţilor, între care Dragnea şi Tăriceanu ocupă un loc de frunte.

În această „lucrătură“ a intrat şi termenul „oportunitate“. Cu câţiva ani în urmă, ca să îşi salveze colegii intraţi în atenţia DNA, Călin Popescu Tăriceanu apasă tare pe conceptul de „imunitate parlamentară“. Apoi, mai apasă şi pe conceptul de „oportunitate“, în sensul că, prin faptele lor, parlamentarii vizaţi nu aveau în vedere interese personale sau de grup (adică de gaşcă), ci anumite oportunităţi majore, corelate strâns cu viitorul fericit al întregului popor. Am spus şi atunci ceea ce repet şi acum: oportunitatea este ceva, iar oportunismul este cu totul altceva. De data aceasta, cuvântul „oportunitate“ (deci, nu „oportunism“) este întors, de Tudorel Toader şi de CCR, direct împotriva lui Klaus Iohannis. Îmi amintesc foarte precis de documentul pe care Klaus Iohannis l-a trimis la CCR, ca răspuns la sesizarea lui Tudorel Toader. Documentul nu intră în detaliile celor 20 (şi 2) de pseudo-argumente, puse pe 36 de pagini, în cârca Laurei Codruţa Kovesi. Klaus Iohannis aduce câteva argumente de fond („Argumente mai tari“, ar zice marele Protagoras) împotriva compoziţiei pseudo-retorice a lui Tudorel Toader, una ţesută din enunţuri bazate fie pe extrapolare, fie pe eludare fie pe conjuncţia lor. Doar în partea finală apare, oarecum izolat şi stingher, cuvântul „oportunitate.“ Dacă ne-am lua după logica lui Călin Popescu Tăriceanu, aici este vorba categoric de o oportunitate majoră, adică de lupta împotriva corupţiei şi a corupţilor, între care Dragnea şi Tăriceanu ocupă un loc de frunte, tocmai pentru că ei, ca şi „cei de o seamă cu ei“ ( cum ar zice Klaus Iohannis), luptă împotriva luptei cu corupţia. Când este vorba de interesele proprii, sau de gaşcă, se pare că toţi uită că lupta împotriva corupţiei este şi un imperativ european, nu doar unul naţional.

PS Despre PSD, folosind o expresie a lui Vladimir Ilici Lenin (Ulianov), am putea spune că este „o unitate monolită incompatibilă cu fracţiunea“. Din păcate, ea este perfect compatibilă cu infracţiunea, de unde şi lupta împotriva luptei cu corupţia. Tot Ulianov vorbea şi despre „lanţul capitalismului“, care se poate rupe oriunde în lume, dar acolo unde o „verigă“ este mai slabă. În „Lanţul Justiţiei“ din România, „veriga“ cea slabă (ruginită) este Tudorel Toader. Dacă va avea câştig de cauză, „lanţul cătuşelor“ nu va mai bloca cele două mâini, respectiv „mânăria“ lui Liviu Dragnea. Personal, sunt convins că Preşedintele Klaus Iohannis nu va ceda niciodată şi nicicum. Şi vorba aceluiaşi Ulianov, o să mai vedem noi „Ce-i de făcut“.

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite