Comunişti bătăuşi, hristoşi ai neamului şi poeţi reformatori

S-a încheiat sesiunea de vară a Parlamentului. Probabil, comuniştii trebuie să fie trişti că s-a isprăvit, ei declarând anterior că vor să „trudească“ fără vacanţă, „în serviciului poporului“.

În realitate, şi ei sunt bucuroşi că s-a terminat circul la care trebuiau să participe zi de zi la comanda lui Voronin şi Tkaciuk, obosiţi şi ei, dar mai mult disperaţi şi tare îngrijoraţi de desfăşurarea „revoluţiei de catifea“ al cărei deznodământ ni s-a promis că va avea loc în toamnă.

Dar cei mai bucuroşi că Legislativul a intrat în pauza regulamentară sunt cetăţenii noştri, pentru că nu vor mai vedea la ştiri seară de seară cum se încing spiritele în Parlament şi cum deputaţii comunişti comit violenţe verbale şi trec uneori la luptă corp la corp, ca nişte bătăuşi ordinari.

Pe lângă tensiuni, ne-am şi amuzat un pic. La ultima şedinţă, din 12 iulie, deputatul Ion Hadârcă, din aripa „reformatorilor“ PL, l-a luat elegant în căruţă pe Mihai Ghimpu, evocând o discuţie imaginară ce a avut-o o seară înainte, prin Skype, cu Burebista, acesta împărtăşindu-i o mare „îngrijorare că prea s-au înmulţit hristoşii neamului românesc cu afaceri de petrol de milioane, hristoşii neamului românesc de sub manşetele cărora scapă pumnii lui Baraba“.

Mai departe Hadârcă îl acuză pe „Mişa“ că a împins partidul în opoziţie şi ar fi distrus două alianţe, de aceea ei – susţinătorii lui Mihai Ghimpu, ar fi trădătorii cauzei europene. Această intervenţie l-a iritat vădit pe Ghimpu, mai ales că a fost numit „Mişa“, şi nu Mihai, o trimitere care s-a vrut a fi subtilă despre identitatea liderului actual al PL. Replica lui Ghimpu a fost mai puţin amuzantă, după cum era şi de aşteptat, întrucât insinuările deputatului Hadârcă erau foarte grave, chiar dacă exprimate într-o formă poetică. Ghimpu a apelat la invective, potrivit cărora Hadârcă ar fi fost kaghebist încă din 1989, ceea ce îmi aduce aminte de Iurie Roşca, care-i eticheta pe toţi care nu erau de acord cu el drept vânduţi intereselor Rusiei, iar ca să fie mai clar pentru toţi, îi făcea agenţi ai fostei poliţii politice sovietice.

Ghimpu a dovedit că a moştenit de la fostul lider al PPCD nu numai electoratul, dar şi limbajul agresiv, maniheist, de mahala, cu deosebirea că, trebuie să recunoaştem, Roşca putea şi poate să fie intelectual când vrea, ceea ce pe Ghimpu îl depăşeşte. Cred că o replică mai nimerită a lui Ghimpu ar fi fost să-l învinuiască de calomnie pe Hadârcă şi să lase instanţa de judecată să decidă. Dacă nu a făcut-o, înseamnă că lui Ghimpu are de ce să-i fie frică şi nicio stratagemă de etichetare cum ar fi „trădători“ şi altele de acest fel nu-l vor putea scoate basma curată în urma învinuirilor de corupţie ce i se aduc.

Pe de altă parte, gruparea Hadârcă ar trebui să fie mai consecventă cu atacurile împotriva corupţiei şi să nu tolereze cazurile de corupţie din „propria ogradă“. Or, nu mi se pare foarte inspirată declaraţia lui Ion Hadârcă, ca răspuns la învinuirile aduse de fostul ministru al Tineretului şi Sportului Octavian Ţîcu la adresa actualului şef al instituţiei,  Octavian Bodişteanu, numit de liberalii reformatori. Da, există prezumţia de nevinovăţie până acuzaţiile nu au fost probate, dar excluderea din start a vinovăţiei, până la o decizie a organelor de resort, nu mi se pare deloc a fi din registrul ideilor „reformatoare“ pe care pretinde a le aduce în PL gruparea lui Hadârcă.

La ultima şedinţă a Parlamentului au fost adoptate zeci de proiecte de legi, dar cred că nu întâmplător nu s-a ajuns şi la adoptarea legii cu privire la interzicerea transmisiunilor în direct de la şedinţele Guvernului. Iniţiativa respectivă a trezit deja reacţii aprinse în societate, ceea ce pune într-o lumină nu prea potrivită, pe bună dreptate, declaraţiile reprezentanţilor guvernării actuale cu privire la transparenţă. Este adevărat că şi în multe ţări occidentale şedinţele executivului nu sunt transmise online, dar acolo există alte instrumente de control a societăţii asupra corectitudinii deciziilor luate de membrii guvernului. La noi, aceste mecanisme încă nu există şi e firesc ca asemenea schimbări să trezească cel puţin nedumeriri. Mai ales că, deşi se pare că Guvernul Leancă are o mai bună imagine decât cel anterior condus de Filat, cetăţenii sunt încă indecişi în ceea ce priveşte eficienţa acestuia.