Climă continentală

Ascultător fidel al postului public de radio, am constatat că grila de programe a suferit modificări substanţiale. Un exemplu: „Actualitatea credinţei”, emisiunea religioasă cea mai veche de la Radio România Actualităţi, difuzată până de curând la ora 20.30 şi având un spaţiu de 20 de minute săptămânal, de luni până joi, a fost scurtată la 5 minute şi plasată după 23.00.

La prima vedere, ce ar fi rău în această schimbare? Cei mai puţin religioşi sau chiar antireligioşi nu vor duce dorul. Oricum, ar spune aceştia, se vorbeşte prea mult despre Dumnezeu în România. Ei bine, dincolo de teologie, problema îi priveşte pe cei aproximativ 200.000 de ascultători ai emisiunii, plătitori de taxă radio. Decizia editorială a fost luată peste capetele consumatorilor, ceea ce nu poate decât confirma că politicile comunicaţionale sunt o prelungire a politicii însăşi. Dacă din arhiva ştirilor TVR a fost ştearsă referinţa la plagiatul primului dintre miniştri, de ce nu ar fi o asemenea mutare şi ea expresia aroganţei, a dispreţului faţă de evidenţă?

Chestiunea îşi arată adevăratul potenţial dacă ascultăm ceea ce a luat locul emisiunii: muzică de „întreţinere”. Este suficient, în maşină, să cauţi printre posturile de radio pentru a sesiza că, sonor, România nu are identitate. Între muzicile fără mesaj şi manele, plaja opţiunilor este foarte redusă. Nu doar ochiului, dar nici auzului nu îi sunt oferite produse de calitate. Manipularea ordinară şi mercenariatul pe faţă corespund pe undele hertziene somnolenţei raţiunii şi abrutizării gusturilor. Iată de unde vine uimirea că RRA intră în aceeaşi logică. A fi pe placul tuturor, cum visează orice „manager”, sfârşeşte prin a nu mai fi plăcut de nimeni în mod special. Eşti unul dintre alţii, un post de radio peste care treci cu uşurinţă tocmai pentru că sună ca toate celelalte.

Deloc lipsit de relevanţă este şi faptul că emisiunea exilată şi trunchiată oferea un buletin de ştiri unic în felul său. Bucurându-se de încrederea unui semnificativ număr de români, prezentă în locuri de unde statul s-a retras, antrenând energii şi motivând destine, credinţa religioasă (generic vorbind) reprezintă în societatea românească rezervorul valoric cel mai consistent. Sigur, slujitorii lui Dumnezeu, indiferent de confesiune, nu sunt mereu modele, dar asta nu modifică fundamental reperele spirituale şi morale. Să nu confundăm, aşadar, coaja cu miezul. Aşa cum dezacordul jurnalistului nu diminuează importanţa jurnalismului pentru spaţiul public.

În fine, o observaţie sezonieră. Mari sau mici, importante sau marginale, schimbările au loc la noi cu predilecţie vara. La răcoarea terasei se discută despre noua Constituţie, se îngroapă plagiate şi se pune de o grilă lejeră, tocmai bună pentru a adânci somnul naţiunii. Un anotimp propice revoluţiei „bunului-simţ”. Vara se dau lovituri de stat, pentru ca alegerile să aibă loc în toiul iernii. Cu asemenea calendar nu este de mirare că facem insolaţie din cauza abuzului de putere şi ne îngheaţă mintea înainte de a intra la vot. Climă continentală, mon cher!