Citiţi, băieţi, citiţi!

Înlocuind lectura, internetul le furnizează tinerilor informaţii rapide şi insuficiente, care sunt superficiale şi nu sunt asimilate complet. Studiile arată că femeile citesc mai mult decât bărbaţii. Am mai scris despre toate acestea, dar toate acestea îmi stau la suflet. Aşa că le voi relua cât voi trăi. Chiar dacă rezolvarea este, sunt tot mai convins, în mâna lui Dumnezeu.

Recent, un Raport Pisa ne informa că principala cauză a abandonului şcolar este precaritatea lecturii. (Nu, fireşte, doar a cărţilor de literatură). Raportul mai stabileşte faptul că numărul elevilor de liceu care abandonează este o dată şi jumătate mai mare în cazul băieţilor decât în cazul fetelor, iar numărul băieţilor care citesc este o dată şi jumătate mai mic decât al fetelor care citesc.

Comentând Raportul, eseistul francez Alain Finkielkraut dă o explicaţie simplă şi plauzibilă. El pleacă de la ideea că, înlocuind lectura, internetul le furnizează tinerilor informaţii rapide şi insuficiente, care, neprelucrate pe îndelete, nu sunt asimilate complet. Lectura, în schimb, mai lentă şi mai puţin succintă, îi permite cititorului să înţeleagă textul, să se impregneze de el şi să-l asimileze.

Femeile citesc mai mult

Daţi-mi voie să apelez la o analogie. Aţi băgat de seamă cum mănâncă un câine? Aruncă mâncarea direct în stomac, folosindu-se puţin de colţi, şi este pe cât de bulimic, pe atât de rapid în digerarea hranei. De aceea, câinii mănâncă tot timpul şi par tot timpul nemâncaţi. Gândiţi-vă acum la un şarpe boa: el înghite încet şi treptat animalul pe care îl prinde, luându-şi timp berechet ca să-l digere, şi apoi somnolează zile în şir, fără a mai avea nevoie să caute altă pradă. Internauţii sunt câini, cititorii de cărţi, şerpi boa.

N-am un răspuns limpede la întrebarea de ce băieţii preferă internetul câinesc, iar fetele – cititul boa. Poate pentru că băieţii sunt mai grăbiţi să utilizeze tehnologii noi. Sau poate fiindcă au mai puţină răbdare decât fetele.

Mitul homeric ni-l arată pe Ulise colindând lumea în căutare de experienţe noi, şi pe Penelopa, stând acasă şi ţesând răbdătoare pânza aşteptării (nu intru în detalii: cine sunt Ulise şi Penelopa pot afla şi internauţii). Iată că dintotdeauna femeile au trecut în ochii lumii ca mai predispuse la răbdare şi, prin urmare, la lectură. Lectură care, vorba unui alt eseist francez, este o operaţie prin excelenţă lentă. Năbădăioşii băieţi pun, ei, ghiozdanul în cui cu prima ocazie, fiindcă au plictisul uşor. Viaţa îi atrage mult mai mult decât cartea. 

Lectura trebuie întreţinută

Problema noastră, a dascălilor, ar fi să-i facem să înţeleagă că viaţa fără carte e foarte săracă. Omul însuşi e cu atât mai bogat intelectual şi sufleteşte cu cât posedă un vocabular mai bogat şi mai variat, care nu-i poate veni din navigarea pe internet, ci numai din cititul cărţilor.

Deosebirea dintre automobil şi cultură constă în aceea că automobilul ţine de verbul a avea, iar cultura – de verbul a fi.

Odată adulţi, necitiţii noştri cei din toate domeniile sunt fericiţi, în ignoranţa lor cronică, să învârtească pe limbă circa 500 de cuvinte mici şi înguste (e numărul propus de analişti ai fenomenului), aşa cum învârtesc cheia de la automobil pe degete, în ideea că gestul îi face dezirabili în ochii fetelor (mai în glumă, mai în serios, le-aş spune băieţilor de băieţi că vocabularul e acela care îi ajută să găsească june care să-i iubească pe ei, nu automobilul lor, către care cheile le atrag irezistibil exclusiv pe junele corupte).

Între a fi şi a avea

Deosebirea dintre automobil şi cultură constă în aceea că automobilul ţine de verbul a avea, iar cultura – de verbul a fi. Unul implică posesia, cealaltă, fiinţa. Om întreg eşti, nu prin ce posezi, ci prin ce eşti. Acest lucru trebuie lămurit copiilor pe care îi educăm. Mai ales dat fiind faptul că interesul pentru lectură se formează în şcoală. Câţi mai citesc după? Am explicat altă dată de ce pun preţ pe formarea gustului cu pricina: fiindcă nu e un gust natural, înnăscut, transmis prin ADN, ca gustul pentru frumuseţea unei flori. Gustul pentru citit, pentru carte, pentru literatură e unul cultivat şi întreţinut, cu grijă, toată viaţa. De aceea şi are un preţ atât de mare.

Citiţi, băieţi, citiţi! N-o să aflaţi pe internet cine a spus asta, mă rog, într-o formă un pic diferită. Dacă v-am făcut curioşi, citiţi şi veţi afla.