Chirieac, jurnalistul între ghilimele

De ce continuă să fie invitat pe sticla micilor ecrane un personaj ca Bogdan Chirieac, ale cărui vagi legături cu jurnalismul şi-au pierdut orice urmă de actualitate? 

Ce-l recomandă să-şi dea cu părerea despre lume şi viaţă, despre vrute şi nevrute? Şi, mai ales, de ce ni-l prezintă televiziunile în calitate de „jurnalist" sau „analist" când dumnealui face parte mai degrabă din categoria „sforarilor" şi a „învârtitorilor"? Sunt întrebări pe care mi le punea, deunăzi, un confrate. Întrebări retorice, desigur, întrucât ştim amândoi răspunsul.

În cazul dlui Chirieac, motivaţia prezenţei pe sticlă nu ţine de cifrele de audienţă şi nici de specializarea într-un domeniu anume. Opiniile sale nu fac ratingul să explodeze şi nici nu se mărginesc la ceea ce, să zicem, s-ar pricepe. De exemplu, politica externă. Dl Chirieac e chemat adesea să se pronunţe nu asupra situaţiei din Orientul Mijlociu, ci asupra corupţiei de pe malurile Dâmboviţei. Un subiect în care intervenţiile sale sună ca în zicala cu funia şi casa spânzuratului.

„Morsa competentă", cum l-a numit un clasic de la Cotroceni, nu mai trăieşte demult din leafa de angajat în presă. Sub înfăţişarea modestă de şoarece de bibliotecă se ascunde, în fapt, un afacerist îmbogăţit peste noapte din relaţii cu statul, cu politicienii şi cu „mogulii". Cine-şi aduce aminte celebrul scandal EADS poate observa duplicitatea jurnalistului. Care cu o mână scria despre problemele de securitate ale bietei noastre ţărişoare, iar cu cealaltă semna contracte fără licitaţie cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. De zeci de milioane de euro,

Memoria ne mai ajută, recitind diverse stenograme, să înţelegem care sunt preocupările cotidiene ale dlui Chirieac. În 2007, fostul ghid ONT dădea raportul, ca pe vremea Securităţii, la Ambasada SUA. Informându-i pe americani, potrivit WikiLeaks, despre dedesubturile confruntării dintre Băsescu şi Geoană. În 2008, „micul comunist" se certa la telefon - cu referiri repetate la origini şi organe - cu distinsul soţ al Elenei Udrea, pe nume Dorin Cocoş. În 2009, apărea pe post de codoş la o întâlnire de taină şi şantaj între un alt fost jurnalist, Sorin Roşca Stănescu, şi şeful ANI, Cătălin Macovei. Pentru ca, înaintea alegerilor de la sfârşitul aceluiaşi an, „bandiţelul" să discute cu Vîntu despre chestiuni electorale curente. Nu în ultimul rând, vine acuzaţia că dl Chirieac ar fi intermediat, în afacerea numărului unic de urgenţă, plata unei şpăgi de la compania suedeză Ericsson pentru nişte demnitari români. Alte milioane de euro.

Ieri, spre seară, omul se găsea... unde credeţi? În platoul Realităţii TV. Unde comenta, cu sârgul şi morga binecunoscute, declaraţiile în direct ale preşedintelui. Dacă pe burtieră n-ar fi scris că vorbeşte un „jurnalist", n-ar fi fost nicio mirare. Ca în cazul lui Roşca Stănescu - despre care moderatorii uită să ne anunţe că e candidat al unui partid -, cei aflaţi la butoane au uitat să pună ghilimelele de rigoare...

Sabin Orcan este prim-redactor-şef adjunct "Adevărul"