Chiar așa, ce poate însemna „reluarea controlului asupra prețului la energia electrică” într-un stat din UE 2023?

Ar putea să fie vorba despre una dintre deciziile politice cu cele mai importante consecințe tocmai fiindcă ar putea să servească drept exemplu pe timpul acesta de criză.

FOTO EPA-EFE

Se zic acum, de nevoie, vorbe de mult uitate în spațiul privilegiat al statelor bogate din occidentul european, vorbe care, de regulă propagandistică, erau asociate exclusiv discursului liderilor din țările comuniste care apărau valorile economiei planificate și controlului ferm al statului asupra prețurilor în ideea apărării bunăstării poporului muncitor astfel ferit de politicile dușmanilor rechini capitaliști „de dinafară”. Numai că discursurile și doctrinele se schimbă acum în mare parte din cauza războiului din Ucraina care produce efecte multiple, pe verticala și orizontala economiilor mondiale, totul începând cu criza energetică care, în acest moment, se amplifică și se extinde pe măsură ce se simt dureros efectele limitărilor de producție la petrol impus de țările din OPEC+ în ciuda cererilor repetate și insistente venite din partea americanilor în pierdere accentuată de influență în Orientul Apropiat.

Consecința este că din ce în ce mai multe țări au ordonat formarea unor grupuri multidisciplinare de experți pentru a elabora scenarii de criză pe termen mediu și lung, analizând riscurile multiple cu care se vor confrunta diferite țări cu economii dezvoltate în momentul în care, din diverse cauze, le-ar fi amenințate la modul serios sursele de aprovizionare energetică (și nu numai), aducând mai aproape (sau neașteptat de aproape) posibilitatea de producere a unor mișcări sociale de protest, posibil chiar violente și de mare amploare. Răspunsul politic poate fi cel este de tip românesc, așa cum vedeți că se va întâmpla prin aplicarea filozofiei asumate acum guvernamental în favoarea unui fel de austeritate masivă care lovește în primul rând în sectorul privat în ansamblul său fără ca, în opinia mea, să umble măcar, așa cum se promitea, la structurile hipertrofiate de decenii ale unei administrații publice ineficiente alcătuită pe bază de prietenii, legături de rudenie și altele proprii culturii de gașcă politică din România post-revoluționară.

Dar alții încep să facă altceva? Poate da și cred că ar trebui să ne intereseze foarte tare dacă promisiunea lansată de Președintele Macron va putea să fie aplicată și impusă la nivelul societății franceze și va da rezultatele scontate în funcționarea economiei uneia dintre țările membre în G7. Macron a spus că dorește să propună o „ecologie competitivă” și, în acest scop, dorește „să reia controlul asupra prețurilor la energie electrică”, astfel încât să existe prețuri raționale la energia electrică livrată atât consumatorilor individuali cât și celo9r industriali: Există un punct foarte important și asta se află în centrul proiectului pe care-l vom anunța în octombrie, este vorba despre reluarea controlului asupra prețului la curentul electric căci nu există ecologie competitivă dacă nu avem un preț al energiei electrice asupra căruia să ne reluăm controlul asupra prețului energiei electrice care să devină sustenabil atât pentru industrie cât și pentru consumator...prețuri la energie electrică cu adevărat compatibile ci această competitivitate”.

Frumoase vorbe, dar în ce măsură este posibil un asemenea gest de justiție social? Macron se bazează în primul rând pe controlul statului asupra companiei EDF a cărei naționalizare s-a încheiat acum câteva luni și care poate fi gerată pentru a creștere ponderea centralelor nucleare (care asigură acum 70% din producția de energie din Franța) dar și pentru a activa obținerea de energie din surse alternative, poate în primul rând prin multiplicarea națională a folosirii pompelor de căldură. Dar, în primul rând, Macron mizează pe posibilitatea abandonării de către ara sa a principiului prioritar de pe piața europeană a energiei unde prețul gazelor reprezintă unitatea de referință deoarece centralele pe gaz sunt ultima verigă în producția de energie pentru echilibrarea raportului între cerere și ofertă, ceea ce, și acum, reprezintă o mare problemă din cauza sancțiunilor impuse Rusiei și a prețului necompetitiv de mare al gazelor lichefiate venite din SUA.  Acum, pe fond, Macron promite că va putea exista o aliniere a tarifelor plătite de consumatori la cele pe care le suportă producătorii interni. Dar asta presupune și că Uniunea Europeană să fie de acord deoarece, în trecutul apropiat, Spania sau Portugalia au trebuit să negocieze dur pentru a obține derogări de la regulile impuse de piața internă europeană.

Dar numai despre raționamente economice este vorba sau miza reală este infinit mai mare? Atunci când Macron vorbește despre „planificare”, despre o ecologie „suverană”, „competitivă” și „justă”, de „reluarea controlului”, chiar dacă face referință directă doar la domeniul menționat, nu este oare posibil să asistăm, de fapt, la debutul unui nou tip de politică care, de data asta, să reobțină primul segment care, prin decizie națională. Să iasă exemplar din circuitul reglementărilor europene? Politic, este o indicație care poate deveni extrem de relevantă pentru răspunsul la nivel de decizie politică, la ridicarea extremei drepte de tip declamativ suveranist și extremist-naționalist, propunând, iată, o serie de măsuri economice concrete care ar putea fi extrem de bine receptate de electorat.

Cred că aceasta este miza cea mai importantă în recuperarea de electorat și influență politică pe care Macron o încearcă în Franța și, probabil, pentru a relansa un pol de putere și credibilitate în Europa. Cine va reuși în această iarnă să stabilizeze prețurile la energie sau, cum promite Macron, să impună un preț fix măcar pentru piața de electricitate, ar putea câștiga foarte mult. Nu știu dacă la noi asta va interesa pe cineva deoarece, în haosul de acum, nimănui nu-i arde de politică, cu credința îndreptățită că doar scandalurile vor decide soarta competiție electorale. Să vedem ce urmează.