Cealaltă fațadă a „clădirii comune Europa”: îndemnul la revoltă al primului ministru polonez!

Cel puțin surprinzătoare indicațiile pe care prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki le-a dat ambasadorilor țării sale reuniți la Varșovia în obișnuita ședință anuală în care află, așa cum este firesc, care sunt liniile generale de politică externă ale țării lor care devin priorități în activitatea lor următoare.

Sunt linii de acțiune relevante, firește, pentru ceea ce-și propune Polonia să fie și să facă în atât de complicatul context european, dar, după părerea mea, sunt – sau ar trebui să fie, dacă cineva ar avea timp de asta în contextul acestei neterminate și subiect de scandal rotative și goană după scaune – și teme de mare interes pentru România deoarece această țară ne este cel mai aproape aliat ideologic frățesc pe frontul de este, sudați de o prietenie strategică bazată pe spaima comună de intențiile agresive ale Rusiei. Dar nu numai atât: am convingerea că aceste teme, exact în modul în care sunt prezentate de premierul polonez, vor constitui priorități urgente, incendiare și incomode în mai multe țări europene, însoțind certa ridicare a extremei drepte naționaliste și suveraniste, mereu mai radicală în contestarea construcției europene.

Ce a spus premierul polonez?

A vorbit, conform sintezei prezentate de cei de la REMIX, despre provocările care stau în fața Poloniei, totul rezultat din încercările de centralizare a proceselor de luare a deciziei la nivel comunitar. „Trebuie să ne opunem acestui lucru prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziție” , a declarat șeful executivului de la Varșovia, îndemnându-și ambasadorii să fie deosebit de activi în munca de convingere în țările care ar putea fi de acord cu Polonia dar se tem de represaliile organismelor de la Bruxelles. Avertismentul său este extrem de serios: „ceea ce este încă o formulă de diktat soft poate să se transforme într-un diktat hard venit din partea a două țări înspre alte state”, aluzia extrem de transparentă fiind la adresa Franței și Germaniei, motoarele reale ale mecanismului european, inclusiv la nivel de decizie. A mai adăugat și că, datorită conflictului din Ucraina, Polonia a devenit punctul focal de spriji9n pentru alte țări din regiune, nu numai cele post-comuniste dar și pentru altele care au realizat ce primejdie reprezintă Rusia. Acesta este un capital politic, le-a transmis el diplomaților polonezi , îndemnându-i să-l folosească „în orice moment posibil”.

Care ar fi momentele posibile în viitorul imediat?

Primul ministru polonez și-a continuat argumentația pentru menținerea dreptului de veto pentru fiecare Stat Membru și, implicit, păstrarea obligației de a se adopta o decizie exclusiv pe bază de unanimitate, aceasta fiind singura posibilitate dată țărilor mici de  a-și face auzită vocea în procesul de decizie, asta în contextul în care, spunea el, Tratatul de la Lisabona a slăbit deja cele mai multe dintre Statele Membre. Și astfel, din nou, ajungem la tema centrală, cea a suveranității. Să nu uităm că premierul polonez afirmase deja cu o lună în urmă că „nimic nu va fi în stare mai bine să salvgardeze libertatea națiunilor, securitatea lor culturală, economică, politică și militară decât statele naționale...alte soluții, alte sisteme fiind iluzorii sau utopice”.

Pe fond, aceasta este chestiune pe care se vor ciocni ambiții politice în campaniile de alegeri  – unii anticipează deja șocuri violente  -  subiectele trecând de la nivelul confruntării teoretice și de promisiuni electorale, la ceea ce sunt subiect cu înalt grad de interes imediat pentru populație, multe condiționate de consecințele propunerilor comunitare privind politica de acordare a dreptului de azil (accesați aici întregul pachet european prezentat de Consiliu) .

Revine scandalul relocărilor de migranți ilegali

Scandalul acesta, atât de vechi, profețit mai demult de fostul președinte al Comisiei Europene, are acum o formă nouă, apărută după ce , pe 8 iunie, miniștrii de interne au fost de acord cu o propunere care poate aprinde multe focuri de protest în actualele condiții economice dificile și în  UE aflată în primă recesiune:  acordul (prezentat drept „istoric” și semnat de toți miniștrii de interne, inclusiv de al nostru, dl. Bode). Este adevărat că se renunță la conceptul (și așa niciodată aplicat ca atare) al :relocalizării obligatorii”, dar apare acela, cu totul exploziv în materie de consecințe, al plății de 20.000 Euro pentru fiecare migrant pe care un Stat Membru spune că nu este în stare să-l primească. Sumele astfel obținute – și vor fi mai mult decât considerabile – vor fi vărsate într-un fond comun gerat de Comisia Europeană și care va finanța proiecte destinate rezolvării cauzele de fond ale fenomenului migrației. Iată principalele state care ar au primit migranți:

Dar asta nu împiedică Polonia (alături de Ungaria) să se opună ferm propunerii acceptate de Consiliu, anunțând că asta s-ar putea produce doar după organizarea unui referendum național pe acest subiect. Nimeni n -ar niciun fel de dubiu care ar fi rezultatul, deja există publicate sondaje care arată că, în Polonia, rata de respingere ar fi de peste 60% și, în orice caz, puține State membre ar dori să organizeze asemenea consultări democratice, mai ales în perioada alegerilor. Și, anul viitor sunt alegerile pentru Parlamentul European. 

La noi, desigur, problema nu se pune deoarece Președintele Iohannis a spus că nu există o problemă de acest tip dar, cu toate acestea, suntem dispuși să ajutăm UE în sensul că ne-am putea cupla la două proiecte pilot. Să vedem ce însemnă asta și, mai ales, să vedem dacă tema va intra în competiția electorală. Dar la polonezi și, foarte probabil, la mulți alții va fi pe agendă. Și se vor uni suveraniștii pe această temă atât de mult aducătoare de voturi pentru întreg frontul extremei drepte? Cu siguranță că vor exista multe tentații de a politiza urgent dezbaterea și, exact ca în noiembrie 2021, s-ar putea auzi mesaje electorale ca cel lansat atunci de Marine le Pen într-un interviu pentru săptămânalul „Tygodnik Solidarnost” care propunea ca Franța să vină direct în ajutorul Poloniei prietene: „prietenia noastră îndelungată trebuie să se exprime și prin solidaritate, în special în situația în care Polonia este supusă unor sancțiuni financiare injuste din partea UE. Acesta este  motivul pentru care am propus ca Franța să plătească amenzile la care este condamnată Polonia și aceste sume să fie deduse din contribuția Poloniei la bugetul UE”.

Demagogie electorală? Depinde de cine vorbește și, mai ales de cine ascultă și votează după asta. Și, repetată cum trebuie, mesajul poate produce o schimbare în adâncime a structurii spectrului politic la Bruxelles. Și, mai apoi, o reorientare a politicilor legislative. Ce va fi și la noi vom vedea, asta  dacă vreodată ar exista asemenea partide cu mesaj pe marile teme europene.