CCR se umflă în pene şi nu acceptă supremaţia dreptului european în România. Riscăm să pierdem banii din PNRR?

CCR a emis un comunicat în care spune că până la modificarea Constituţiei României nu se poate accepta supremaţia dreptului european la noi în ţară. În primul rând, un comunicat este o colecţie de opinii şi păreri, nu se ştie ale cui, pentru că este semnat „Compartimentul relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol”. Nu este decizie a CCR, general obligatorie, nu se ştie câţi judecători ai CCR au fost de acord, sau nu, cu acest comunicat.

Principala obiecţie prezentată în comunicat derivă din faptul că mai întâi trebuie modificată Constituţia României, şi abia apoi acceptată supremaţia dreptului European.

Ce spune Curtea de Justiţie a Uniunii Europen (CJUE)

În esenţă, CJUE spune următoarele, ca urmare a sesizării unor instanţe judecătoreşti din România:

„Supremaţia dreptului Uniunii impune că judecătorii naţionali să aibă puterea să lase neaplicată o decizie a unei curţi constituţionale care este contrară acestui drept, în special fără a fi expuşi riscului de a le fi angajată răspunderea disciplinară”.

„Curtea, reunită în Marea Cameră, a confirmat jurisprudenţa sa rezultată dintr-o hotărâre anterioară, potrivit căreia MCV este obligatoriu în toate elementele sale pentru România. Astfel, actele adoptate înainte de aderare de instituţiile Uniunii sunt obligatorii pentru România de la data aderării sale”.

„Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale care conduce la anularea hotărârilor pronunţate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispoziţiile naţionale în materie de prescripţie, creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie”.

„Principiul supremaţiei dreptului Uniunii se opune ca instanţele naţionale să nu poată, cu riscul aplicării unor sancţiuni disciplinare, să lase neaplicate deciziile Curţii Constituţionale contrare dreptului Uniunii”.

Comunicatul integral aici.

Ce spune CCR în ultimul său comunicat (aici)

„În plan practic, efectele acestei Hotărâri se pot produce numai după revizuirea Constituţiei în vigoare, care, însă, nu se poate face de drept, ci exclusiv la iniţiativa anumitor subiecte de drept, cu respectarea procedurii şi în condiţiile prevăzute chiar în Constituţia României”.

Sunt cunoscute multe situaţii în care procese aflate în lucru la instanţe judecătoreşti din România au fost oprite prin decizii ale CCR. Iată principalele speţe:

-compunerea Completurilor de 5 judecători la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

–   la constituirea completurilor specializate în materia infracţiunilor de corupţie la nivelul Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie;

–   punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică;

–   la competenţa Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a încheia protocoale de colaborare cu Serviciul Român de Informaţii.

Ce spune Constituţia României, negru pe alb

ARTICOLUL 148
(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Este clar că prin Tratatele de aderare, România a transferat unele atribuţii ale sale către instituţiile comunitare. De exemplu, România respectă prevederea din Tratatul de la Maastricht, conform căreia deficitul bugetar al ţării nu poate fi mai mare de 3% din PIB. Sau existenţa Parchetului European, care poate investiga infracţiuni legate de fraudarea fondurilor europene pe teritoriul oricărui stat membru.

Şi Constituţia României spune,negru pe alb, că „ prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.

Ce mai vrea atunci dl Dorneanu, şeful CCR, cel care a dat dispoziţie pentru emiterea comunicatului CCR? Din Tratatele de Aderare rezultă că dreptul European are prioritate în faţa dreptului românesc, inclusiv în faţa Constituţiei României.

Ce urmează

Mai importantă va fi decizia CSM şi a judecătorilor. Un comunicat al CCR nu are valoare juridică, nu duce la încălcarea deciziilor CCR. Este o opinie, şi atât. Doar CSM poate atrage răspunderea disciplinară a judecătorilor, pe diverse speţe. Cum ar fi respectarea cu prioritate a dreptului European, chiar şi atunci când este în contradicţie cu dreptul românesc. Sau mai ales atunci.

Ţările vest europene n-au avut probleme de acest fel, pentru că dreptul lor naţional coincidea aproape în totalitate cu dreptul European. Nivelul de civilizaţie din aceste ţări, dezvoltarea economică, socială, a sistemelor de sănătate, educaţie, ordine publică, mult deasupra României, atestă faptul că dreptul European este benefic, nu dăunător cum lăsa impresia  CCR.

Faptul că România a întârziat punerea în acord a Constituţiei şi a legilor româneşti cu dreptul European este strict vina noastră, nu a UE. Deci nu UE poate fi acuzată că noi nu ne-am făcut lecţiile.

Aşa dar, ce pot păţi judecătorii care iau de bună această realitate, şi aplică dreptul European înaintea dreptului naţional?

CCR nu le poate face nimic, nu le poate lua caii de la bicicletă. Mai important este CSM, care prin lege gestionează şi sancţionează, atunci când este cazul, abaterile judecătorilor de la legislaţia internă şi europeană. Dând prioritate cărei legislaţii? Vom vedea poziţia CSM, care acum este în chinurile facerii conducerii sale.

Ne îndreptăm spre situaţia Poloniei?

Polonia este mai categorică decât CCR-ul românesc. Nu acceptă supremaţia dreptului European şi pace. UE a declanşat procedura de infringement împotriva Poloniei, exact pe acest temei. Mai mult, Poloniei nu i-a fost aprobat PNRR, motiv pentru care va pierde circa 40 de miliarde de euro, bani din fondurile europene. Este posibil să piardă şi fondurile obişnuite, acordate de UE ţărilor membre. Până acum, Polonia a absorbit aproape 100% fondurile acordate. Să vedem dacă în continuare mai are ce absorbi.

După Brexit, UE nu se mai „joacă” cu mofturile statelor membre, Polonia, Ungaria sau, mai nou, România. Va fi mult mai categorică, inclusiv cu respectarea statului de drept din ţările membre ale UE.

Nu de altceva, dar dacă vor să se bucure de avantajele enorme pe care le oferă UE (suport financiar, libera circulaţie a oamenilor, mărfurilor şi ideilor, securitate colectivă, piaţa forţei de muncă pentru români, etc.), atunci statele membre trebuie să se supună prevederilor Tratatelor pe care le-au semnat cu mâna proprie. Sau păţesc ca Marea Britanie, care a plecat şi, printre altele, nu ştie de unde să ia un million de oameni care să-i completeze forţa de muncă. A rămas fără şoferi de TIR-uri, care să-i transporte mărfurile în lanţurile de aprovizionare.

Aşteptăm poziţia CSM, mai importantă decât a CCR. În funcţie de această poziţie, vom vedea şi reacţia UE la nerespectarea Tratatelor de aderare de către România. Care poate merge până la pierderea banilor din PNRR.

   L.E.

Adrian Severin:

„Să nu ne lăsăm înşelaţi, aşadar! Nu deciziile CCR sunt vizate, ci însăşi Constituţia României. Or, negarea supremaţiei Constituţiei este acelaşi lucru cu negarea existenţei statului român ca entitate politică independentă şi suverană. Iată efectele formale ale deciziei CJUE şi la ele trebuie să ne raportăm”.

Unde greşeşte dl Adrian Severin. România a intrat de bunăvoie şi nesilită de nimeni în UE. Pentru avantajele enorme pe care le are prin apartenenţa la UE. 

-Piata muncii europene pentru români, care altfel ar fi fost şomeri la ei acasă şi care trimit în ţara sume  imense din banii câştigaţi.

-Fonduri nerambursabile care au ajutat dezvoltarea infrastructurii şi instituţiile României.

-Libera circulaţie a oamenilor, ideilor, mărfurilor.

-Investitii enorme în economia României, în bani, tehnologie, management, know how. PIB-ul României a crescut de 5 ori în 20 de ani.

În schimbul acestor avantaje enorme, România a acceptat, de bună voie, să transfere instituţiilor comunitare o parte a atribuţiilor statului român, prin semnarea Tratatelor de Aderare şi funcţionare ale  UE. Acest transfer este prevăzut şi în Constituţie, în art 148. Aşa că argumentul cu negarea Constituţiei nu este real. Aderarea la UE a avut acordul poporului român, şi a  fost prevăzută în Constituţie, inclusiv cu transferul unor atribute ale suveranităţii statului român. 

Afirmaţiile dlui Adrian Severin nu stau în picioare.