„Cazul Călăraşi”- câteva lucruri importante

„Cazul Călărăşi”, cum l-a numit Victor Ponta - în fapt achiziţia unui teren de mari dimensiuni de către fiica Preşedintelui  - e un exemplu de cum nu trebuie făcută politica în România. El cuprinde greşeli decizionale şi de comunicare, cât să scrii un mic tratat. Şi, dacă citeşti printre rânduri, se vede şi cea mai mare afacere a viitorului an, pentru oamenii cu informaţii şi cu bani. Dar să le luăm pe rând.

Potrivit Antenei 3, procurorul Papici ar fi cerut documente prin care să verifice bonitatea terenurilor ce urmau a fi cumpărate de Traian Băsescu. Greu de crezut că s-a întâmplat aşa, de vreme ce verificările astea se pot face notarial şi prin experţi în imobiliare, mult mai uşor, la instituţiile de profil.

Dar să admitem că aşa ar sta lucrurile şi că în acele acţiuni ale domnului Papici ar fi ceva în neregulă. Totuşi, ideea unei Comisii parlamentare de anchetă e nefastă. Voi spune la nesfârşit că nu parlamentarii sunt cei chemaţi să-i judece pe procurori. Acest lucru îl poate face CSM, pe care oricine dintre ei îl poate sesiza.  Gestul de a chema un procuror în Parlament încalcă principiile comunităţii europene din care vrem să facem parte. În plus poate da naştere unui precedent care să ducă la abuzuri nesfărşite. Creaţi în Parlament acele mecanisme legale care să împiedice abuzurile procurorilor, nu-i hărţuiţi!

Mai mult , o astfel de idee lansată cu două săptămâni înainte de apariţia Raportului MCV, sunt convins că a ajuns deja la Bruxelles. USL  are talentul să-şi dea foc la barcă.

Pentru a preveni orice suspiciune, DNA ar fi trebuit să comunice clar şi simplu ce reprezintă actele respective.

De partea cealaltă. Domnul Traian Băsescu nu ar trebui să se tulbure atât de mult când opinia publică e interesată de afacerile familiei sale. În fapt, spiritul legii după care funcţionează ANI este acesta: să ştim şi ce fac familiile celor aflaţi vremelnic în funcţii. Chiar dacă acolo nu e trecut în mod explicit că şi copiii trebuie să-şi justifice averile, interesul opiniei publice e legitim. Doar domnul Preşedinte spune că şi-ar fi dorit chiar el terenul.

Mai ales când vorbim de o astfel de sumă, 1.3 milioane de euro, într-o ţară sărăcită de criză, în care Preşedintele se numeşte campion al austerităţii.

Nu e nimic rău ca lumea să ştie în ce condiţii poate fi cumpărat un astfel de teren. În plus, banii au fost luaţi de la singura bancă de stat care oferă credite persoanelor fizice. Ar fi firesc, cred, ca detaliile generale ale unei astfel de tranzacţii să fie ştiute de marele public.

În ce condiţii o persoană fizică poate lua un astfel de credit? Cât de mare este rata lunară? Are Ioana Basescu veniturile necesare plăţii creditului? Care au fost criteriile potrivit cărora au fost aprobaţi aceşti bani? Aprobare s-a dat de către Consiliul de Administraţie sau de către şeful CEC? S-au urmat paşii fireşti în astfel de situaţii? Ce plan de afaceri a depus persoana fizică pentru aprobare creditului? Care a fost garanţia acestuia? Nu cred că, dat fiind contextul, aceste întrebări sunt deplasate.

Peste toate acestea, ştirea că şeful statului a intervenit la ministrul de finanţe pentru ca şeful CEC, domnul Gheţea, să rămână în funcţie, cade prost şi foarte prost. Dincolo de argumentele Preşedinţiei, s-ar vedea că şeful statului îl susţine pe cel care a aprobat, în condiţii doar de CEC ştiute, creditul Ioanei Băsescu.

În fine, ce s-a discutat mai puţin. Câtă agricultură vrea să facă acolo Traian Băsescu?  Preşedintele a fost citat, cu ceva timp în urmă, că i-ar plăcea să aibă livezi şi ca ele să producă câte ceva pentru familie.

Numai că doar terenul nu e de ajuns. Mai trebuie unelte moderne, sămânţă de recoltă, puieţi pentru livezi, toate la un loc costând muuulţi, mulţi bani. Poate un alt credit.

Numai că în discursul de miercuri seara, Traian Băsescu a atras de mai multe ori atenţia asupra valorii crescânde a terenurilor agricole. Din ianuarie 2014 aceaste terenuri vor putea fi cumpărate şi de străini. O mare infuzie de cash se va abate deasupra României, ducând la o bulă imobiliară agricolă. Cine bagă bani acum, are şanse mari să dea un tun peste câteva luni, un an. Discursul Preşedintelui a dat câteva indicii în acest sens.

Dacă Traian Băsescu a gândit ca un investitor sau ca un agricultor o să ne elucidăm în anii viitori. În ce priveşte profesionalismul şi respectul faţă de public al celor implicaţi în „cazul Călăraşi”, ne-am lămurit cu această ocazie.