Cazul Anastasiu ne arată de ce ANAF nu colectează bani la buget. Soluţia: conducerea şi softuri aduse din UE
0Al Capone a fost prins de fiscul american, nu de poliţie. Deci se poate, cu condiţia să avem la ANAF funcţionari incoruptibili şi tehnică modernă, acum disponibilă în ţările performante.
Au fost schimbaţi şefii ANAF de multe ori. Fără vreun rezultat, pentru că majoritatea, dacă nu toţi funcţionarii ANAF, sunt „contaminaţi” de corupţie şi clientela politică a partidelor. Altfel nu se explică de ce la noi ANAF colectează la buget 27-28% din PIB, iar în ţări UE performante fiscul lor colectează la buget 40-45% din PIB.
Dacă şi antreprenori respectabili şi de succes, cum era Dragoş Anastasiu, ajuns vicepremier, erau „obligaţi” de succesul afacerilor lor să plătească „taxa de protecţie” la ANAF, pentru a face evaziune fiscală, trebuie să înmulţim cu mii astfel de cazuri, până la cei mai de „succes” antreprenori, pentru a avea imaginea completă.
Un avantaj a existat şi pentru România în tot acest fenomen: ţara era „atractivă” pentru o anume categorie de investitori, astfel că am beneficiat de o dezvoltare rapidă concretizată prin multiplicarea PIB-ului de la 50 miliarde euro în anul 2000, la 350 miliarde euro în 2024, adică de 7 ori!
Acum România este într-o situaţie critică din punct de vedere fiscal-bugetar, şi trebuie să se alinieze țărilor performante din UE, pentru a nu rămâne la coada Europei, cum se întâmplă în educaţie.
Cu resurse proprii, umane şi informatice, nu se poate, cum am văzut. Interesele clientelei de partid le obligă să stea cu ochii pe instituţiile importante ale statului care să le permită să se mufeze la conductele bugetare. Putem sparge acest nenorocit „baraj” protecţionist doar cu resurse umane şi informatice din afara României.
Actuala conducere plitică a României, preşedintele Nicușor Dan, Ilie Bolojan, Alexandru Nazare, face posibilă o astfel de schimbare de macaz, cu sprijinul conducerii UE.
Ilie Bolojan şi Alexandru Nazare trebuie să explice la Bruxelles că singuri nu ne descurcăm în problema fiscului „infectat” de interesele clientelei politice, şi să cerem sprijin în oameni şi infrastructură specifică din ţări occidentale, care au pus ordine în problemele evaziunii fiscale. Fără o schimbare din temelii a organizării ANAF, nu avem nicio şansă să ieşim din marasmul fiscal-bugetar în care ne aflăm. Un singur om, şef la ANAF, oricât de bine intenţionat ar fi, nu poate învinge caracatiţa creată de a lungul anilor, având drept scop protejarea evaziunii fiscale contra „taxe de protecţie”.
Am văzut în procesul în care era parte Anastasiu, cum se derulau legăturile cu ANAF. El şi partenerul său s-au autodenunţat, cum ne explică DNA, pentru a scăpa de pedeapsa care se apropia de ei. În afară de inspectoarea ANAF, Angela Burlacu, erau la curent cu afacerea şi o parte din şefii ei, cu care împărţea „taxa de protecţie”.
O nouă conducere la ANAF, şefi şi directori de compartimente aduși din străinătate, însoţită de softurile moderne, deja experimentate în occident, ar anihila sau cel putin ar micşora evaziunea fiscală.
Există şi în occident evaziune fiscală, diferenţa cu România este dată de procent. Una este să ai 10% evaziune fiscală, şi alta 50-60%. Să ne uităm la evaziunea fiscală prin neplata TVA, o treime din TVA nu intră la bugetul de stat!
În concluzie
Situaţia fiscal-bugetara în care se află România nu ne permite vreo soluţie, alta decât solicitarea sprijinului UE în această problemă. Să lăsăm orgoliile deoparte, ne trebuie o soluţie rapidă care să ne rezolve problemele ce riscă să prăbuşească economic şi financiar statul român.
Se încarcă comentariile...
