Cannes 2023: Filme care șochează, îngrețoșează sau/și înfricoșează

Dacă Michael Haneke, după ce și-a adjudecat două Palme d’Or, și a dat chix cu cinicul Happy end, ne-a scutit de temele sale înspăimântătoare, s-a găsit o continuatoare, din aceeași Austrie (care ne -a dăruit și cineaști frecventabili, ba chiar adorabili, cum ar fi inegalabilul Billy Wilder și al său Unora le place jazz-ul). Numele ei: Jessica Hausner, care după straniul Little Joe și o plantă de laborator criminală, a trecut la Club zero, un îndemn la hrănitul prin conștientizare, și prin înfometare a unor adolescenți, de către o profă de nutriționism, cu scene halucinante de regurgitație, savurată ulterior cu detalii (prin urmare l-a întrecut în orori pe Oslund, cu scenele de rău de mare, de pe Vasul de croazieră de lux, din Triunghiul tristeții). Trist e că publicul a gustat această metaforă chinuitoare.

Apoi tiranicul Henric al VIII-lea din Firebrand și scene de amor, hidos, dar și tratatul, în amănunt, a unei cangrene de coșmar și încercările de a-și sufoca Regina, cea de pe urmă, o martiră această Catherine, care încerca să țină un echilibru în Regat și să facă schimbări esențiale, să dea ghes femeilor să scrie și să fie publicate, urmându-i exemplu.

Chiar și Wes Anderson pare invadat de o depresie în Asteroid City, cu personaje multe (asta știm deja, inclusiv din strălucitul The Grand Budapest Hotel) doar că povestea e dezlânată și bate monedă pe  sfârșitul lumii și invazia extratereștrilor, într-o piesă în multe acte, unde transpare o ironie, meritată, față de punerile în scenă teribiliste, dar în rest un haos fără de sfârșit.

Marco Bellocchio vine iar cu o răpire, după ce a analizat-o, cu har și pe dungă, în ore întregi, pe a lui Aldo Moro, se întoarce în anul 1858, Rapito fiind coșmarul oricărei mame, indiferent câți copiii ar avea, de a-i  fi luat unul dintre ei, pentru că, deși evreu, a fost botezat, pe ascuns, de o bonă și preluat de un Papă nemilos. Acum, mai ales, când la știri cunoaștem marea dramă care dă fiori, a micuților ucraineni sechestrați, spre a fi educați în Rusia.           

Sau Fetele Olfei, o tunisiancă, ale cărei 2 dintre cele 4 fiice au dispărut fără urmă, victime ale unor organizații teroriste și o reconstituire cu rude reale și actrițe. 

Și încă mai sunt câteva proiecții, până la deznodământul de sâmbătă.