Candidatura lui Dacian Cioloş – interesul naţional trebuie să primeze asupra disputelor interne

Este esenţial pentru România să-şi susţină ferm, în perioada imediat următoare, propunerea pentru postul de comisar european. Orice controversă internă în procesul de nominalizare oficială ori ezitare în negocieri poate afecta grav şansele de a ne menţine poziţia importantă deţinută, prin Dacian Cioloş, în Comisia Europeană.

S-a intrat în linie dreaptă pentru formarea noii Comisii Europene, după cele două momente importante consumate în această săptămână, la Strasbourg – alegerea noului preşedinte al Comisiei, Jean-Claude Juncker – şi la Bruxelles – prima reuniune a Consiliului European cu participarea noilor lideri ai Parlamentului şi Comisiei. Discuţiile din Consiliu au indicat că e în plină derulare un joc complex de înţelegeri, contestări şi eforturi pentru identificarea unui compromis general acceptabil. Viitoarea Comisie va trebui să garanteze echilibrul decizional pe o serie de paliere, de la apartenenţa politică şi criteriul de gen la raportul dintre vechile şi noile state membre ale UE ori dintre nordul şi sudul continentului, între care dihotomia a devenit evidentă din anii crizei.

Procedural, pasul următor îl reprezintă transmiterea nominalizărilor oficiale din partea autorităţilor naţionale şi selectarea dintre acestea, de către preşedintele Juncker, a echipei de comisari, până la viitoarea reuniune a Consiliului UE, prevăzută la 30 august. Urmează audierile în comisiile europarlamentare de specialitate şi votul din plenul Parlamentului  Europen de aprobare a Comisiei în ansamblul ei, apoi numirea formală de către Consiliul UE, cu majoritate calificată. Noua Comisie urmează să-şi înceapă mandatul la 1 noiembrie.

Reprezentarea femeilor – un criteriu care răstoarnă calcule  

În ultimele zile, reprezentarea femeilor a devenit o temă centrală în discuţiile privind componenţa Comisiei Juncker, după ce actualele nouă titulare de portofolii comunitare i-au cerut preşedintelui desemnat să aibă cel puţin zece femei în echipa sa de comisari. Ceea ce ar însemna aproximativ dublu faţă de numele de doamne vehiculate deocamdată. Drept urmare, dl Juncker s-a văzut nevoit să facă apel la statele membre să desemneze mai multe femei pentru posturile de comisar. Aşadar, criteriul de gen ar putea răsturna unele candidaturi.

Problema reprezentării femeilor părea, la începutul săptămânii, să aibă o rezolvare prin desemnarea a două doamne de centru-stânga în posturile-cheie de Înalt Reprezentant pentru Politică Externă (ministrul italian de Externe, Federica Mongherini) şi de Preşedinte al Consiliului European (premierul danez Helle Thorning-Schmidt). Dar premierul polonez, Donald Tusk, e vehiculat tot mai intens ca favorit al unor state membre pentru a-l înlocui pe Van Rompuy, iar Lituania, cu suportul mai multor state estice, şi-a manifestat opoziţia faţă de propunerea italiană, din cauza deschiderii şefei diplomaţiei de la Roma faţă de Rusia. Se pomeneşte, în context, numele comisarului bulgar, Kristalina Georgieva, care şi-a câştigat aprecierea prin modul în care a gestionat portofoliul pentru Ajutor Umanitar şi Situaţii de Urgenţă. Va trebui, însă, să se ţină cont şi de algoritmul politic în alocarea funcţiilor.

Cioloş, potenţial sprijin deopotrivă de la Populari şi Socialişti  

Cert e că unele din noile membre ale Uniunii joacă în forţă pentru a obţine maximul posibil în negocieri. E o strategie care, în cazul României, riscă să fie subminată de disputa privind atribuţiile naţionale în desemnarea comisarului. În fapt, o falsă controversă, care reflectă strict orgoliile celor implicaţi, câtă vreme, cel puţin la nivel declarativ, Dacian Cioloş se bucură de susţinerea principalelor partide.

Dincolo de procedura anormal de alambicată de desemnare în fapt de către Preşedinte, de consultare a Parlamentului şi de nominalizare formală de către Guvern a propunerii pentru postul de comisar, cred că ar trebui să ne concentrăm pe cele două componente esenţiale ale ecuaţiei: suportul politic (asigurat atât de Populari, cât şi de Socialişti, dacă şeful statului şi cel al guvernului îl susţin cu adevărat pe Cioloş), respectiv cartea de vizită pe care şi-a construit-o, la Bruxelles, comisarul pentru Agricultură. Seriozitatea, competenţa şi diplomaţia de care a dat dovadă în gestionarea unuia din cele mai dificile domenii, în cel mai sensibil moment posibil, al definirii unei reforme profunde, fac din Cioloş un membru dorit în viitoarea echipă de comisari, indiferent de portofoliu. Ar fi păcat, însă, ca România să nu-şi valorifice şansa menţinerii titularului Agriculturii, câtă vreme faptele concrete sunt un suport solid al pentru ca Dacian Cioloş să-şi păstreze portofoliul, oricât ar fi acesta de râvnit.

Reforma Cioloş, la capătul unui mandat de succes  

Dacian Cioloş nu doar că a gestionat ireproşabil, în ultimii patru ani şi jumătate, un portofoliu esenţial pentru economia europeană, Agricultura, cu un buget alocat reprezentând aproximativ 40% din bugetul total al Uniunii Europene. Dar a elaborat şi a reuşit să obţină un consens, nesperat iniţial, pentru reformarea Politicii Agricole Comune.

Reforma ”Cioloş”, cum intră în istorie, conform cutumei instituţionale europene, îşi va face simţite efectele în cursul mandatului noii Comisii, o dată cu aplicarea concretă a măsurilor privind repartizarea echitabilă a subvenţiilor între fermierii din noile şi vechile state membre (urmând ca agricultorii români să fie avantajaţi), a măsurilor menite să stimuleze agricultura ecologică şi să-i încurajeze pe tinerii fermieri – prin prime de instalare şi subvenţii speciale în primii cinci ani de la instalare. Mai bună coordonare a programelor de dezvoltare rurală cu celelalte instrumente de finanţare, sprijinirea organizaţiilor profesionale prin norme care reglementează concurenţa sectorială, normele privind consolidarea poziţiei agricultorilor în lanţul de producţie alimentară, creşterea transparenţei şi reducerea birocraţiei, precum şi sprijinul mai mare acordat zonelor defavorizate şi exploataţiilor de dimensiuni mici şi mijlocii – iată câteva elemente ale unui pachet legislativ pentru care Cioloş a reuşit să obţină suportul politic al statelor UE, în ciuda divergenţei de interese naţionale şi viziuni politice.

România, aflată între primele cinci beneficiare ale banilor pentru subvenţii în cadrul Politicii Agricole Comune, nu are decât de câştigat din aplicarea Reformei Cioloş. Plăţile directe pe hectar vor creşte, până în 2019, cu până la 40%, în cazul fermierilor români. Aceştia vor primi şi sprijin pentru comasare, în vederea trecerii de la agricultura de subzistenţă la conectarea la circuitul economic, la piaţă. Este un pas absolut necesar pentru mediul rural, în condiţiile în care 9 din 10 gospodării româneşti încă practică agricultura de subzistenţă şi numai 1 din 10 ferme este viabilă economic.

Agricultura este o prioritate majoră a României, iar Dacian Cioloş şi-a demonstrat capacitatea atât de a promova eficient interesul societăţii româneşti pentru modernizarea agriculturii, cât şi de a performa în gestionarea unui sector complex şi vital pentru economia europeană. Prin munca sa din acest mandat a demonstrat că România poate exporta la Bruxelles competenţă şi seriozitate. E un fapt cu care nu ne putem lăuda în multe cazuri. De aceea, orice şubrezire a şanselor sale pentru păstrarea portofoliului Agriculturii în viitoarea Comisiei Europeană ar echivala cu compromiterea interesului naţional.

Articol publicat pe pagina personală.