Busola Europei indică simultan direcții contrare pentru viitor

Crește presiunea pe liderii politici după victoria extremei-drepte în Olanda, chiar dacă nimic nu garantează că liderul acestei formațiuni va găsi aliați pentru a forma o coaliție de guvernare. Este însă clar pentru toată lumea că presiunea economică a crizelor care s-au succedat rapid, COVID-19 și cea a conflictului din Ucraina, a creat suficiente efecte negative la nivelul electoratului pentru a se transforma în opțiuni electorale bazate în esnță de un refuz la adresa actualelor componente ale scenei politice tradiționale din Europa.

De aici entuziasmul reprezentanților partidelor de extremă-dreaptă, populiste și xenofobe care, asemeni lui Matteo Salvini (partenerul de  guvernare în Italia al Georgiei Meloni), au spus că, din acest moment, „o nouă Europă a devenit posibilă’. Viktor Orban s-a bucurat și el de victoria extremei-drepte din Olanda, eveniment care-i confirmă propria sa poziție politică, exclamând că „Vântul schimbării este aici!”

Să așteptăm vă vedem rezultatul negocierilor din Olanda dar, în același timp, trebuie să vedem și că busola europeană parcă o ia razna și arată acum în toate direcțiile. Așa este că, poate simplă coincidență cu anunțarea rezultatelor din Olanda și a victoriei „micului Trump din Europa”, structura politică tradițională din Bruxelles și, ieri, Parlamentul European a adoptat în mare viteză textul unui raport prin care se propune ca instituției europene să-i fie acordat noi atribute și competențe esențiale în raport cu Consiliul European și cu Comisia Europeană.

Cea mai importantă prevedere și care s-ar putea dovedi o schimbare fundamentală pentru sensul pe care va evolua pe viitor Uniunea Europeană este apelul pe care-l fac europarlamentarii către șefii de state și guverne care se vor reuni în decembrie la Bruxelles. Asta va trebui să facă Președinția spaniolă a Consiliului, iar șefii de state și guverne vor putea lua o decizie cu majoritate simplă.  Mizele sunt enorme, căci va fi vorba despre discuții care să presupună schimbări fundamentale în întreaga arhitectură de sistem, aducând modificări în funcționarea instituțiilor, alegerea tipului de reprezentare și, în consecință, a ponderii naționale.

Cu schimbări radicale imediat, printre ele fiind una radicală privind modul de alegere a Președintelui Comisiei Europene: dorim ca alegătorii europeni să fie cei care desenează direct persoana care va ocupa postul de Președinte al Comisiei Europene și vor decide în ce privește programul său politic”, spunea unul dintre raportori, germanul Sven Simon (PPE). Ar urma să apară un sistem parlamentar tradițional după rezultatele din alegerile europene, cu formarea unei coaliții politice care va desemna un șef al „executivului european” și nu al „Comisiei” ca acum), decizie care ar fi aprobată mai apoi de Consiliul European. Adică n-ar mai fi șefii de state și guverne care aleg persoana care le convine și mai apoi o prezintă Parlamentului European, mișcare interesantă și deja categorisită de unii critici drept „lovitură de stat federalistă”.

Tare complicată o asemenea decizie, mai ales că luată  sub presiunea crizelor economice și în contextul controverselor privind lansarea negocierilor de aderare cu noi state, în principal cu Ucraina. De văzut dacă, în actualul context, șefii de state și guverne vor accepta să intre într-o epocă de viitoare incertitudine decizională, chiar înainte de alegeri, asta din moment ce este foarte greu de anticipat apetitul electoratului european pentru niște schimbări care presupun efecte de foarte lungă durată și deosebit de greu de explicat. Iată, spre exemplu, una dintre modificările propuse este ca viitorul Președinte al Comisiei Europene să desemneze întreg colegiul de comisari în funcție de preferințele sale politice, e adevărat cu promisiunea a de a păstra echilibrul demografic și demografic dar și în prezența unui mecanism individual de cenzură care să acționeze la nivelul fiecăruia dintre comisari.

Vor fi oare de acord liderii politici să aprobe trecerea la nivelul următor și să aprobe măsuri împotriva cărora, cu absolută certitudine, se vor ridica toate partidele naționaliste și vor alimenta euroscepticismul: se cere în textul Raportului ca „europarlamentarii să primească mai multe competențe în privința problemelor de mediu și biodiversitate la nivel european și cer partajarea de competențe cu UE în următoarele domenii, actualmente aflate în competența exclusivă a Statelor Membre: măsurile sanitare transfrontaliere, inclusiv domeniile sănătății și drepturile sexuale și genetice, protecția civilă, industria și educația. Trebuie dezvoltate în continuare competențe comune în domeniile energiei, politicii externe, securității externe și apărării, politicii de protecție a frontierelor externe și a infrastructurilor transfrontaliere”.

În mod normal, cred că toate astea ar trebui prezentate pe larg, cu toate explicațiile cuvenite, și alegătorilor din România noastră care, la ora asta, îmi pare a fi lipsită de orice informare corectă privind marile mize europene și, ca atare, chiar nu știu de ce-ar trebui să voteze într-un fel sau altul. Corect ar fi să existe asemeni explicații, asociate cu programele politice ale partidelor și persoanelor pe care le desemnează pe listele pentru europarlamentare. Până acum, cel puțin nimeni nu se obosește s-o facă. Dezinteres sau dispreț profund față de electorat știind că va conta exclusiv doar conducerii restrânse de partid?