Buimacă Românie, ce scamatorie!

România e ca un număr de iluzionism, iar circul politic mioritic stă deschis tot timpul. Politicienii noştri ne prezintă mereu câte o scamatorie nouă, mereu au trucuri ascunse în mânecă şi tot timpul ne rezervă surprize neplăcute. Dar România nu este doar patria saltimbancilor şi a pehlivanilor care ne prostesc pe faţă, este un stat condus prin iluzii optice şi prin mişcări iuţi de mână, menite să fure ochii şi pungile.

Azi, Liviu Dragnea, scamatorul şef al PSD, a scos din jobenul lăsat moştenire de către Ion Iliescu, un iepure alb şi pufos, cu nume greu de pronunţat: Sevil Shhaideh. Toţi spectatorii au rămas bouche bée. În timp ce poporul se uită cu gura căscată la televizor cu totul zăpăcit, iar prezentatoarele uluite de pe micul ecran îşi ţuguie buzele hăibite, încercând să pronunţe numele candidatei, şi preşedintelui Iohannis probabil că i-au luat minute bune ca să-şi încleşteze fălcile la loc.

Popor pravoslavnic ortodox de la gurile Dunării, cu preşedinte luteran şi premier musulman. Dacă aţi fi citit această frază în urmă cu vreo 10 ani, aţi fi râs de v-ar fi durut fundurile.

Acum Liviu Dragnea, acest David Copperfield de Teleorman, a extras numele doamnei Shhaideh din urna magică într-o perfectă regie de circ, bazată pe „elementul surpriză”. Identitatea acestui candidat minune a fost ţinută „la secret” săptămâni la rând. Privitorii din primele rânduri erau nedumeriţi, cei aflaţi în staluri neliniştiţi. Apoi a venit jonglerul, şi-a suflecat mânecile cămăşuţei albe şi, susţinut de cele două ajutoare senzuale (Tăriceanu şi Constantin) şi-a etalat trusa magică şi a prestat „minunea”. Uite candidata, avem şi noi alogenii noştri. Aşa-i că nu v-aţi aşteptat?

Hocus-pocus, tontus-prostus, aidoma lui Iozefini, Dragnea vrea să-i sustragă lui Iohannis funcţia de prim ministru. Preşedintele cel molcom priveşte ca şi când ar fi un spectacol cu „aia are, aia n-are, uite-o p-aia marcatoare”. De fapt, scamatoriile politicienilor noştri au fost tot timpul bazate pe panglicărie, pe o formă sau alta de prosteală. Aţi uitat cum a ajuns Băsescu demn de funcţia de preşedinte al statului, în urma unui spectacol de prost gust, cu lacrimi şi muci?

Poate nu vă amintiţi, dar şi Iohannis a fost scos din jobenul lui Crin Antonescu, prin 2009, când nimeni nu dădea prea multe parale pe profesoraşul cel viteaz de la Sibiu. În lupta cu Băsescu, Iohannis a fost prezentat ca un soi de actor de mimă bufă din provincie, menit doar să facă nişte scheme, nişte figuri prin intermediul cărora opinia publică să fie uluită, dar fără să vorbească. La fel Dacian Julien Cioloş, care a fost extras din ceva ţilindru de pe la Bruxelles, puţin cam fără vrerea lui, ne-a surprins pe toţi (în mod plăcut aş spune). Acum Julien a fost băgat la loc, deşi preşedintele a mai dat cu bagheta de câteva ori de borurile pălăriei, încercând să-l facă să reapară.

Dar circul românesc a atins acum dimensiuni de bâlci de prost-gust. Pehlivanul care conduce iarmarocul de pe şoseaua Kiseleff a reuşit să ne fure privirea şi, mai ales, să ne distragă atenţia de la adevărata miză. Cum ar putea un preşedinte bărbat, dintr-un grup etnic minoritar, să refuze o femeie din alt grup etnic minoritar. Dar alegerea unui premier numai pe criterii de boscărie, care să fie menită să pună în încurcătură un preşedinte lent în mişcările ochiului este o formă de dibăcie, de scamatorie politică, însă şi o formă de păcăleală. Ştim că politicienii ne prostesc tot timpul, dar când politica la nivel înalt se face pe principiul inducerii în eroare, ea devine doar o pungăşie şi de doi bani.

E, desigur, un şiretlic. A spus-o chiar şarlatanul ce a pus în scenă întreaga reprezentaţie. Oricum magicianul va rămâne să dezlege tainele guvernării din umbră, mustăcind satisfăcut de potlogăria care i-a reuşit.

În timp ce, pe de altă parte, în jobenul cel larg al preşedintelui Iohannis nu se află nimic – aceasta doar dacă nu va găsi pe-acolo un ungur bogomil sau vreun ucrainean duhoborit. Dar, ca un prestidigitator care s-a blocat din pricina tracului pe scenă, Iohannis pare blocat în faţa luminilor rampei. Dând să scoată din jobenul prezidenţial un premier numai al său, a rămas cu scamatoria expusă. Pentru mine spectacolul acesta continuu de coţcării a devinit obositor, deşi pare că pe cei care guvernează această ţară tristă, plină de umor îi face să se simtă în largul lor.

România este condusă de acrobaţi într-ale necinstei şi dresori de pureci morţi. Aşa a fost mereu, am fost ţara potlogăriilor, a diverşilor şnapani care ne-au promis verzi şi uscate şi care ne-au furat cu ajutorul trucurilor realizate prin iuţeala de mână, ca ca rezultat al furatului ochilor.

Aici, la porţile Orientului, ne-au plăcut întotdeauna scamatoriile şi pungaşii.

De fapt la noi cel care face înşelătorii, care îi prosteşte pe alţii este mereu ţinut la mare cinste. Suntem crescuţi de mici cu poveşti despre Păcală. Din păcate şi politic România a ajuns să fie condusă aidoma unei reprezentaţii de iluzionism de proastă calitate, iar circul a devenit forma noastră de existenţă.

Poate de aceea rămânem un etern paradox al istoriei. O ţară majoritar ortodoxă, condusă de un preşedinte luteran şi un premier musulman. Cum să nu te distrezi într-o asemenea ţară de-n-ndoaselea. Bravos, Românie! Halal să-ţi fie.