Biserica lui Dumnezeu se poate oare adapta vremurilor?

În esență, aceasta este mare întrebare la care va încerca să răspundă Conciliul de la Vatican care-și începe azi lucrările, agenda prezentată pentru dezbaterea episcopilor fiind deosebit de sensibilă și complexă. Va trebui să se vorbească despre modul în care Biserica este deschisă celor din comunitatea LFBTQI+, „poligamie, despre căsătoria și divorțul preoților, despre lupta împotriva pedofiliei”.  Este vorba despre o dezbatere considerată reprezentativă pentru viața comunității catolice care numără 1,3 de credincioși în întreaga lume la care, pentru prima oară, vor putea participa și femeile și laicii. „Nu este vorba despre un fel de Parlament, ci despre un mare spațiu de reflecție al Bisericii asupra modului său de a fi și de a proceda de acum înainte”, așa cum declara preotul italian Giacomo Costa, secretarul special al Adunării care va reuni 464 de participanți dintre care 363 vor avea drept de vot , organizați în grupuri de lucru care vor lucra în cinci limbi.

Este, foarte probabil, ultimul mare mesaj pe care Papa Francisc își va dori să-l imprime în istoria creștinismului și, pentru asta, indică sensul unei schimbări profunde în sensul promovării în care credincioșii și nu clerul să se afle în centrul construcției. O „descentralizare a guvernanței Bisericii”, mai puțin rigidă, mai ales în ce privește dogmele și practica pastorală, totul pus sub o singură și foarte simplă deviză: „Întâlniri, ascultare, discuții”. 

Poate vor fi interesante – cel puțin pentru ei - și abordările ecumenice anunțate, adică dezvoltarea dialogului și apropierii de Bisericile ortodoxă și protestantă dar și discuția promițătoare despre modul în care va începe poate să existe o transformare a Bisericii de acum într-una gândită ca o „Biserică de proximitate”, Schimbări care să facă din marea arhitectură a Bisericii o structură deschisă la ceea ce înseamnă și noile preocupări și tendințe ale societății din secolul nostru, asigurându-se astfel că va rămâne credibilă și fascinantă pentru generațiile care vor veni.

Primejdiile majore care amenință existența Bisericii, spunea Papa Francisc, fiind „formalismul, intelectualismul precum și tentația imobilismului”. Acestora le răspunde cu trei „oportunități” : 1. Biserica trebuie să se transforme , nu ocazional, ci structural într-o Biserică sinodală, adică un loc deschis în care fiecare să se simtă acasă și la care poate participa” 2. Să devină o Biserică în stare să asculte „ Să asculți Sfântul Spirit în adorație și rugăciune, a asculta pe frații și surorile tale, a le asculta speranțele și crizele credinței în diferite regiuni ale lumii, cu nevoia urgentă de a înnoi viața pastorală, semnalele care vin din partea diferitelor comunități locale” 3. Biserica de proximitate care „stabilește legături mai strânse de prietenie cu societatea și cu lumea”.

Nu este deloc o dezbatere ușoară și, în orice caz, deloc comodă deoarece implică un dialog pe bază de argumente. Dar, după cum vedeți, în jurul nostru lumea nu se deschide ci, dimpotrivă, se închide în ură, intoleranță și violență, totul acoperit, din ce în ce mai des, de un verbiaj demagogic care încearcă – uneori cu succes – să introducă Biserica creștină în logica politicilor adversative ale conflictului.

Nu există o singură soluție, iar mesajul Papei este interesant și aducător de speranță, oricât de neavenit este acest cuvânt la porțile  războiului care a devenit noua paradigmă mondială de gândire.

I s-a reproșat atitudinea sa de deschidere, cinci cardinali „conservatori” (foto) i-au cerut public lămuriri.

Papa Francisc a răspuns cu un text superb, prin dimensiunea sa filozofică și umanistă în spiritul marii deschideri a Renașterii și în continuarea deschiderii de sistem A Conciliului modernizării Bisericii, Conciliul Vatican II.  

Într-un moment de liniște, citiți textul semnat de Papa Francisc și judecați singuri dacă, undeva, ar putea exista vreo speranță ca viitorul să semene cu altceva decât se arată a fi acum.