BIFF 2015, Povestea printesei Kaguya

Poate că cel mai important film de la BIFF a fost Povestea prinţesei Kaguya, un film de animaţie japonez din 2013, produs the studiourile Ghibli şi regizat de Isao Takahata, după o poveste de secolul 10, una dintre cele mai vechi poveşti japoneze, cunoscută încă tuturor japonezilor.

Într-o zi, un bătrân tăietor de bambus vede un copac crescând din pământ, înflorind şi prezentând o mică prinţesă, ca o păpuşă. Deşi la început este speriat şi se culcă la pământ în faţa miracolului, bătrânul ia apoi prinţesa şi o duce acasă la nevastă, unde o cresc ca pe un copil.

Povestea prinţesei are multe de spus despre această atitudine--frică în faţa miracolului acompaniată de o certitudine posesivă în ce priveşte intenţiile divine.

Într-un fel, este o poveste modernă, despre o tânără independentă care crede că ar fi fericită să trăiasc, vag sălbatică, în natură. În alt fel, este o poveste despre destin şi arată influenţe orientale, poate budiste.

Ambele trăsături fac asemenea animaţii interesante publicului astăzi, cum sunt de exemplu animaţiile lui Miyazaki, pentru că nu depind de felul în care înţelegem noi lucrurile naturale şi lucrurile divine în opoziţie, separate.

Am scris în detaliu despre însemnătatea frumuseţii de prinţesă, atât în ce priveşte destinul fetei, cât şi în ce priveşte dragostea. Dacă îndeobşte vă atrag animaţiile japoneze, vă va plăcea şi acesta. 

Am văzut filmul la Elvira Popescu, într-o sală nu prea plină, unde păreau să fie mai mulţi tineri în căutarea panaşului decât copii care să se bucure de glume şi de magia imaginilor în mişcare. Sper că găsească filmul o audientă mai mare.

Pentru admiratorii regizorului, vedeti aici interviul dp-30 de la festivalul de la Toronto de anul trecut.