Berlinala 2023: O zi senzațională în câteva rânduri

Filmul chinezesc The Shadowless Tower, de o tandrețe infinită, plin de umor neașteptat, despre o familie obișnuită, dar nu banală, cu un tată dispărut din peisaj după ce are o altercație într-un autobuz pentru hărțuire sexuală (un pipăit, nedovedit, e de ajuns pentru un an de pușcărie), fiul lui divorțat, cu o fetiță genială la mate, supradotată, ca bunicul, care era contabil pe... abac, fiica, o ființă imposibilă, niște prieteni bețivi și pierde vară ai personajului principal, care e cronicar gastronomic, o fotografă zăpăcită, îndrăgostită și îndrăzneață, mult alcool și fumat fără oprire și mai ales umbrele prin viață și dincolo de moarte, pe lângă turnul misterios, care n-are de parcă ar fi suspendat în afara realului și ar fi doar un miraj al privitorului. Merită un Urs, că nu ne fură timpul degeaba.

Mult așteptatul Manodrome, despre o masculinitate exagerată, ba chiar s-a întrebat la conferința de presă dacă nu a fost inspirat de arestații din România , Frații Tate (ce naivitate: un film nu se face ca un reportaj în câteva ore, fusese clocit ani buni), cu ritualuri înspăimântătoare, de o violență siderantă, cu Brody și Eisenberg, dar mai ales cu un moment de o căldură imensă, un contrapunct atât de necesar în toată această nebunie excesivă: al nostru Ghiță Mureșan, Gheorghe pe generic și George pentru regizorul John Trengove, care l-a lăudat cu afecțiune și respect pentru talentul și momentul său de improvizație, care i-a topit chiar și pe cei care nu știau sau poate uitaseră cântecul de leagăn: Nani, nani, puiul mamei!

Și apogeul zilei, documentarul despre Joan Baez, cântăreața de folk, de undeva din amintirile noastre de telespectatori, cu destinul ei public, privat și secret (citându-l pe pe Marquez), cu iubiri interzise și nefericite, cu terapii nesfârșite și cu proteste politice, care se bat cap în cap, dar care visează să fie o continuatoare a lui Gandhi, a non-violenței, și multe altele despre care voi vorbi într-o emisiune Vocea filmelor, despre un Glas și un zgomot necesar, care ne-a cântat, pe viu și chiar a meritat să fiu aici la Berlin, datorită celor de la Kaufland, și să pricep altfel istoria.

Azi Golda!