Belene, subiectul care nu ne interesează

Azi vom afla dacă referendumul organizat în Bulgaria va da undă verde construirii centralei nucleare de la Belene. Subiect care, de ani de zile, a provocat discuţii dintre cele mai aprinse în ţara vecină, dar a stârnit şi controverse dure pe plan mondial.

Cauza? Există multiple rapoarte (ale unor oameni de ştiinţă bulgari dar şi ale unor institute de cercetări ştiinţifice internaţionale de prestigiu) care afirmă că centrala respectivă urmează să fie ridicată exact deasupra unei importante falii seismice, ceea ce ar reprezenta o primejdie enormă atât pentru bulgari cât şi pentru noi, la modul direct, amplasamentul fiind, practic, în apropierea imediată a graniţei cu România.

Există acceptul de principiu dat de Comisia Europeană. Există studiile de risc făcute de viitori constructori ai centralei, compania rusească dând toate asigurările că ea va fi fiabilă şi că nu vor exista probleme pe viitor.

Ceea ce mă nedumereşte, pentru a folosi un termen blând, este totala şi inexcuzabila lipsă de reacţie a autorităţilor româneşti în domeniu. Poate e aşa cum zic ruşii. Atunci să zică cineva asta. Să-şi ia răspunderea unei analize documentate şi care să dea o garanţie românilor că nu vor avea o problemă de supravieţuire în cazul unui cutremur mai puternic de 7 pe scara Richter (nivelul de siguranţă garantat pentru Belene), care ar transforma centrala într-o bombă nucleară sau într-o sursă de poluare uriaşă.

Mi-aş fi dorit să-i aud pe europarlamentarii noştri că sunt măcar nedumeriţi, neliniştiţi sau interesaţi de acest subiect, ridicându-l în dezbateri, măcar învăţând de la vecinii noştri unguri care descriu continuu, cu lux de amănunte, ce primejdii de poluare îi pasc din partea instalaţiilor noastre industriale care le otrăvesc apele şi pământul. Nu e cazul. De ce ar fi ascultat mesajele care circulă intens la Bruxelles, dezbătute chiar în Parlamentul European, privind îngrijorările existente asupra normelor de securitate în privinţa centralelor nucleare din Europa? De ce s-ar gândi la studiile care arată că foarte multe dintre ele prezintă deficienţe, ceea ce a generat controale severe din partea Comisiei Europene?

Dezastrul de la Fukuşima a dus la o reevaluare a criterilor de securitate în ce priveşte alegerea amplasamentelor, construcţia, exploatare şi întreţinerea centralelor. S-a spus de nenumărate ori, de atunci încoace, că amplasamentul centralei japoneze într-o zonă pe care realitatea a dovedit-o ca fiind cumplit de riscantă, a fost unul dintre factorii esenţiali care au determinat tragedia.

Atunci, ar fi putut întreba onorabilii noştri europarlamentari, nu cumva trebuie reevaluat acum studiul de risc pentru Belene, fie şi numai dintr-un calcul simplu care ar putea să arate că daunele produse de un cutremur de mari proporţii - oricând posibil la nivelul acelei falii seismice pe care noi o cunoaştem atât de bine – ar fi cel puţin la fel de mari ca cele produse de un tsunami, în condiţiile în care incidenţa zonelor populate posibil de a fi afectate este infinit mai mare în cazul Belene decât în cazul Fukuşima? Europarlamentarii noştri, să fi vrut, să-i fi interesat, să fi ştiut măcar despre ce e vorba, puteau formula o interpelare scrisă ce ar fi obligat Comisia Europeană să facă o nouă cercetare a subiectului şi să comunice un rezultat care ar fi fost echivalent şi cu o nouă asumare de responsabilitate.

Poate că totul e ok. Dată fiind miza, cred că poporul român ar fi meritat să-şi vadă aleşii europeni punând osul la muncă, măcar o dată, într-o problemă esenţială. Nici nu e de conceput să se întâmple asta, după cum demonstrează trista realitate.

Atunci, ce ne rămâne? Amorfi, indolenţi şi dezinformaţi, îi lăsăm pe ceilalţi în pace în speranţa că Dumnezeu e mare şi poate n-o fi dracul chiar atât de negru.