
Avem nevoie de mai multă energie „produsă în Europa” pentru a deveni independenți
Umoristul american Will Rogers a remarcat că în această lume există trei tipuri de persoane: cei care învață citind, cei care învață observând și restul, care trebuie să învețe pe propria piele. În Europa, am învățat lucrurile mergând pe calea cea grea.

Invadarea Ucrainei de către Rusia și problemele cauzate de aceasta au fost un șoc pentru sistemul energetic. Mai recent, conflictul din Golf a declanșat noi valuri de șoc. Europa a fost mai bine pregătită de data aceasta pentru că am folosit experiența dobândită în criza energetică din 2022. Dar adevărul este că rămânem încă expuși la șocuri externe. De la începutul conflictului, UE a cheltuit cu peste 100 miliarde EUR mai mult pentru importurile de petrol și de gaze față de aceeași perioadă a anului trecut. Nu numai că învățăm pe calea cea grea, ci învățăm și pe calea cea scumpă.
Iar lecția a fost foarte clară: trebuie să ne eliberăm de importurile de combustibili fosili cât mai mult posibil și cât mai curând posibil. Cu cât producem mai multă energie curată – din surse autohtone, cum ar fi sursele regenerabile de energie, energia nucleară și energia geotermală – cu atât facturile noastre devin mai mici. În același timp, ne consolidăm și securitatea energetică, ne reducem emisiile și ne întărim independența energetică.
Aceasta este așadar direcția în care ne îndreptăm. Anul trecut am adăugat 89 de gigawați de energie din surse regenerabile în sistemul energetic. Un gigawatt este suficient pentru a furniza energie electrică pentru până la un milion de gospodării. Pentru prima dată, UE a produs mai multă energie electrică din surse solare și eoliene decât din combustibili fosili. Cu alte cuvinte, avem mai multă energie „produsă în Europa”, ceea ce ne face mai puțin dependenți de importurile de combustibili fosili. Începând din 2022 ne-am redus semnificativ consumul de gaze, până la aproximativ 17 %.
Dar nu este vorba doar de modul în care Europa produce energie electrică ci și de modul în care o împărțim. În ultimele decenii, țările UE și-au conectat piețele de energie electrică într-o măsură nemaiîntâlnită în alte părți ale lumii. Astfel, le este mult mai ușor să se sprijine reciproc în ceea ce privește aprovizionarea în perioade dificile, precum și să cumpere și să vândă transfrontalier energie electrică la cel mai bun preț.
Aceste progrese au întărit bazele sistemului nostru energetic. Dar pot aceste fundații să reziste vremurilor incerte? Cred că pot și vor reuși – atât timp cât ne menținem o strategie solidă. Existența unor planuri bune și asumarea unor angajamente reprezintă doar un prim pas care trebuie urmat de punerea în aplicare pe teren. Responsabilitatea de a face următorul pas le revine mai multor părți: de la Comisia Europeană și statele membre, la regiuni și companii.
În primul rând, deși continuăm să ne sporim aprovizionarea internă cu energie, trebuie, de asemenea, să continuăm să ne diversificăm aprovizionarea externă. Decenii la rând, ne-am bazat pe Rusia pentru 40 % din importurile noastre de gaze naturale. În prezent, acest procent a scăzut la puțin peste 10 %. Și în curând va ajunge la zero pentru că legislația UE prevede o interdicție privind importurile de gaze din Rusia. Pe măsură ce închidem robinetul energiei din Rusia, deschidem porțile unei game mai diverse de furnizori de încredere. Iar acești furnizori știu că suntem cumpărători de încredere. UE susține comerțul liber – piața noastră este echitabilă, stabilă și deschisă pentru companii. În plus, pe măsură ce comerțul cu energie depășește sectorul petrolului și al gazelor, Europa își diversifică tot mai mult sursele de energie, iar numărul transportatorilor de energie electrică și al noilor transportatori de energie curată este în continuă creștere.
În al doilea rând, un sistem energetic cuprinde mulți actori, din toate sferele publice și private. Acest lucru ar putea duce la apariția unor interese divergente – dar noi, în Europa, jucăm în echipă. Statele membre se coordonează îndeaproape pentru a stabili proceduri de urgență și pentru a declanșa utilizarea rezervelor de petrol și de gaze. Companiile europene joacă, de asemenea, un rol esențial – ele sunt foarte active pe piețele mondiale, aprovizionându-ne astfel cu energia de care avem nevoie la cel mai bun preț. În plus, Europa este atractivă pentru investitori, care apreciază stabilitatea și previzibilitatea noastră.
Acesta este motivul pentru care, în ultimii ani, s-a investit în infrastructura energetică a UE: începând din 2023, sursele regenerabile de energie au atras cea mai mare parte a investițiilor private în infrastructura europeană, ajungând la 15,5 miliarde EUR în 2024 – o creștere de peste 150 % față de 2020. Menținerea acestei bune cooperări între toți actorii din sistemul nostru energetic va fi vitală în următorii ani – pe scurt, lucrăm mai bine atunci când lucrăm împreună.
În cele din urmă, trebuie să intrăm într-o nouă etapă a tranziției curate: faza de accelerare. Prin urmare, consolidăm rețeaua energetică a Europei, prin reducerea timpului de așteptare pentru proiectele din domeniul energiei curate, prin consolidarea legăturilor transfrontaliere și prin îmbunătățirea modului în care ne planificăm rețeaua. În același timp, depunem eforturi pentru a electrifica economia UE, astfel încât locuințele, industriile și modurile noastre de transport să poată beneficia de energia ieftină și curată pe care o producem. Pentru a ne sprijini resursele regenerabile cu o sarcină de bază fiabilă, ne putem baza pe parcul nuclear existent și, de asemenea, avansăm în ceea ce privește energia nucleară de nouă generație. Prin consolidarea colaborării în cadrul UE în domeniul tehnologiilor emergente, cum ar fi reactoarele modulare mici și fuziunea, putem plasa Europa în vârful progresului nuclear.
În lunile următoare vom prezenta modul în care dorim să arate sistemul energetic al Europei în următorul deceniu. Prin stabilirea unor obiective concrete privind sursele regenerabile de energie, eficiența energetică și electrificarea pentru 2040, putem investi în sistemul nostru energetic cu un sentiment de încredere și într-o direcție comună.
Această direcție comună nu ne va îndrepta doar către neutralitatea climatică, ci ne și va consolida competitivitatea economică și independența energetică. Acest lucru se traduce printr-o lecție esențială pe care trebuie să o desprindem din crizele noastre din trecut: tranziția energetică și securitatea energetică merg mână în mână. Dacă învățăm bine această lecție, putem evita șocurile viitoare asupra sistemului nostru energetic.




















































