„Autosuficienţa” lui Putin şi prudenţa Chinei

Putin a trasat politica viitoare  a Rusiei cu ocazia primului discurs electoral: „Rusia va fi o putere suverană şi autosuficientă, altfel nu va mai exista deloc”. Mentalitate de KGB-ist care nu înţelege nimic din evoluţia societăţii. Aşa de „autosuficientă” va deveni Rusia, încât s-a confruntat cu o criză de ouă în preajma Crăciunului, se formaseră cozi imense la puţinele ouă care existau în piaţă. Până şi președintele Belarusului, Alexander Lukașenko, a râs  de penuria de ouă din Rusia. Ca răspuns, Putin i-a cerut lui Lukașenko ”să nu fie lacom” și să furnizeze măcar o cantitate de ouă Rusiei. Un mic exemplu de ce înseamnă „autosuficienţa” lui Putin.

Globalizarea

Globalizarea înseamnă că ţările, mari sau mici, se specializează pe ce au mai mult şi sunt capabile să producă. America produce înaltă tehnologie, Rusia exportă hidrocarburi pentru că are cantităţi imense, până şi micuţa insulă Taiwan este producător major de cipuri semiconductoare. Fără relaţii comerciale internaţionale ţările îşi blochează economiile. Este lucrul important pe care nu l-a înţeles Putin.

În ultimele zile Rusia a atacat Ucraina cu peste 300 de rachete şi peste 200 de drone. Dar aceste arme de atac sunt de înaltă tehnicitate şi au costat miliarde de dolari. Probabil Putin şi-a supraestimat eficienţa rachetelor sale, considerând că dă lovitura de graţie Ucrainei. Iar s-a înşelat!

Rezultatele au fost sub aşteptări, pentru că apărarea antiaeriană a Ucrainei a doborât majoritatea rachetelor şi dronelor cu rachete Patriot şi ATACMS, inclusiv toate rachetele hipersonice Kinjal, pe care ruşii le credeau invincibile. O aşa avalanşă de rachete şi drone a vrut să depăşească apărarea antiaeriană a Ucrainei, lucru ce nu s-a întâmplat.

Să nu fim naivi să credem că toate echipamentele militare furnizate Ucrainei au apărut în presă. În plus, nu peste mult timp Ucraina va beneficia şi de avioanele F-16, pentru care acum îşi pregăteşte piloţii, inclusiv în România.

Economia Rusiei este în cădere liberă, pentru că o treime din veniturile sale sunt dirijate spre războiul cu Ucraina, şi nu mai beneficiază de exporturile de hidrocarburi, de relaţiile economice, comerciale şi financiare de care se bucura înaintea războiului.

Mai mult, în occident se discută despre modalităţile prin care activele îngheţate ale Rusiei, circa 300 de miliarde dolari,  să poate fi folosite pentru ajutorarea şi reconstrucţia Ucrainei, Rusia fiind considerată agresorul care a provocat distrugerea unei părţi din teritoriul şi economia Ucrainei.

Lumea liberă începe să înţeleagă că pentru a-şi recupera, cât de cât, pagubele suferite după doi ani de război, Rusia nu se va mulţumi cu actualele teritorii ocupate ci va dori să „preia” toată Ucraina, pentru a beneficia de resursele naturale ale acestei ţări.

China vede altfel politica mondială

China a ajuns o putere economică mondială datorită globalizării, a investiţiilor străine în economia sa şi a relaţiilor comerciale cu toată lumea, în special cu America şi Europa. Fără astfel de relaţii comerciale economia Chinei s-ar prăbuşi în câteva luni.

XI Jinping, deşi ameninţă cu ocuparea Taiwanului de mult timp, iar în ultimele săptămâni a ridicat problema preluării Taiwanului la un nivel şi mai ridicat, îşi dă seama ce ar însemna pentru China oprirea relaţiilor comerciale cu lumea liberă.

Un exemplu. Ca răspuns la ameninţările Chinei cu ocuparea Taiwanului,  administraţia preşedintelui american Biden a cerut companiei olandeze ASML Holding NV să anuleze livrările de de echipamente pentru fabricarea cipurilor de către China. La presiunea americanilor, compania olandeză s-a conformat şi a anulat imediat livrările către China.

A fost un prim semnal adresat chinezilor care depind de  schimburile comerciale cu lumea liberă mai mult decât Rusia, legată de Europa doar prin exportul de hidrocarburi. 

La 13 ianuarie au loc alegeri prezidenţiale în Taiwan, posibil să fie câştigate de către actualul vicepreşedinte Lai Ching-te, candidatul la preşedinţie al Partidului Democrat din Taiwan (DPP), aflat la putere, care conduce în sondajele electorale şi un oponent declarat  al reunificării Taiwanului cu China. China ar fi avut tot interesul să ocupe Taiwanul înainte ca votul popular să-l consacre câştigător pe Lai Ching-te, lucru puţin probabil să se întâmple. Este un exemplu de conducători ai unei ţări imense, care realizează că fără schimburi comerciale internaţionale, fără globalizare, devin irelevanţi în plan mondial. Spre deosebire de Putin, care  nu poate înţelege globalizarea.

Un alt exemplu de astfel de conducător este Trump. În perioada când era preşedinte, sub deviza „America first”, a cerut companiilor americane să revină în ţară, deşi profitul lor se baza pe munca mai ieftină din China şi alte ţări. Puţine companii s-au conformat. Acum se zvoneşte că dacă Trump va reveni la putere, va retrage America din NATO şi va înăspri relaţiile comerciale cu Europa.

Aşa au făcut şi englezii cu Brexitul, şi acum regretă ce au pierdut.

Concluzie

Un alt merit al globalizării este acela că a făcut dificile, dacă nu chiar imposibile, conflictele militare la nivel mondial. Ţările care declanşează astfel de conflicte  şi se cred „autosuficiente”, constată repede că fără relaţii economice, comeciale şi financiare cu restul lumii eşuează rapid în plan economic. Războiul cu Ucraina va fi„ învăţătura de minte” pentru China şi alte ţări tentate să repete eroarea lui Putin.