Anchetarea alegerilor din 2009, o aiureală. Ţara arde şi parlamentul  se piaptănă

Dacă vrem o explicaţie pentru lansarea acestei teme, inutile şi fără sens, aceasta este deturnarea agendei publice spre subiecte nerelevante, să mai uite cetăţenii de promisiunile PSD, ce se dovedesc pe zi ce trece lipsite de conţinut şi de perspective reale de a fi puse în practică.

Ancheta penală în rem

Probabil pentru a mai linişti opinia publică, Parchetul General a declanşat o anchetă în rem, în urma sesizărilor din spaţiul public, având drept obiect o posibilă faptă penală de „falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale”.

De când mijloacele informatice şi de comunicare permit numărătoarea paralelă realizată de partide, este clar că fraudele, atunci când există,  se produc exclusiv în secţiile de votare, nu la nivele superioare de gestionare a procesului electoral, unde sunt responsabili magistraţi asistaţi de reprezentanţii partidelor competitoare.

Ori, să anchetezi ce s-a întâmplat în secţiile de votare, după 8 ani de la eveniment, când nu mai există buletine de vot, documente alcătuite în secţiile de votare (au fost distruse între timp) este, cum spuneam, o aiureală.

Nu ştiu resorturile care au determinat parchetul General să deschidă o astfel de anchetă. A primit sesizări însoţite de dovezi, că s-ar fi produs fraude la nivel de Birouri Electorale?

Simple relatări publice, ale unor persoane fizice, dar neînsoţite de dovezi concrete, nu mi se par motive suficiente pentru deschiderea unui astfel de dosar, a cărui rezolvare presupune resurse umane şi materiale imense.

Întâlnirea de la locuinţa lui Gabriel Oprea, din seara alegerilor

Acesta este pretextul aparent pentru demararea anchetei. În afara faptului că se bazează pe relatări ale unei persoane participante la întâlnire, care ar fi fapta penală de care s-ar face vinovaţi respectivii comeseni? Mai ales că nu aveau atribuţii directe în derularea alegerilor.

Ce să facă şefii unor instituţii importante ale statului, să vorbească doar cu membrii familiei, să-şi petreacă timpul liber la mănăstire? Ce decizii s-ar fi putut lua de către persoane fără atribuţii in gestionarea alegerilor, seara târziu, după închiderea urnelor?

Obectivul e clar. Vulnerabilizarea poziţiei dnei Kovesi, pentru a fi suspendată sau demisă din funcţie.

Doar că nu aşa se procedează. Cei care deţin date şi fapte concrete, trebuie să se adreseze CSM-ului, Inspecţiei Judiciare din cadrul CSM, singurele instituţii abilitate prin lege să facă lumină şi să ia decizii în astfel de situaţii. În rest, abureală şi aiureală, deturnarea atenţiei opiniei publice de la realele probleme ale ţării.

Ancheta parlamentară

O gogoriţă. Cea mai aiurită şi gogonată iniţiativă, pentru că nu există obiectul investigaţiei. Plus  faptul că Parchetul General a deschis propria anchetă, pe acelaşi subiect.

Ce să afle Comisia parlamentară? Ce au mâncat, ce au băut, ce au discutat, că fapte concrete, penale sau imorale n-au fost semnalate de nimeni. Faptul că o întâlnire la  onomastica cuiva reprezintă o faptă penală sau imorală, este o aberaţie. Iar că s-a produs chiar în seara alegerilor, între persoane fără responsabilităţi  electorale, trimite în ridicol tot acest demers.

De fapt, este foarte posibil şi probabil ca persoanele vizate nici să nu dea curs invitaţiei de a se prezenta la Comisia parlamentară. Oricum, nu există în lege sancţiuni pentru această opţiune.

Există o decizie a CCR care spune că magistraţii nu sunt obligaţi să se prezinte la Comisii de anchetă parlamentară, când e vorba de activităţi profesionale. Ori tocmai despre asta este vorba, dat fiind că şi Parchetul General a deschis un dosar cu aceeaşi tematică.

Apoi, iniţiatorii perlamentari spun că vor face o anchetă pentru a desluşi fapte „politice”, nu penale. Ce vorbiţi? Cine să facă fapte „politice”?  Kovesi, Maior, care nu erau parlamentari, nici membri de partid,  ce fapte politice puteau să întreprindă  la o discutie banală? Altă aiureală.

Şi Comisia aceasta va fi condusă de cine? De Liviu Dragnea, condamnat definitiv pentru fraudarea procesului electoral? Ar fi o culme a penibilului, de care vor râde şi curcile.

Şi care va fi consecinţa lucrărilor Comisiei? Timpul nu mai poate fi dat înapoi, indiferent de concluziile Comisiei. Iar Comisia nu poate face incadrări juridice, nu acesta e rostul ei. Şi atunci? Ce rost are?

Au mai fost Comisii care au inceput sa funcţioneze, dar care s-au pierdut pe drum. Nu mai ştie nimeni cu ce rezultate s-au soldat.

Şi mai e ceva. Parlamentarii se joacă de-a Comisiile, pe banii contribuabililor. Dar situaţia din sănătate, din educaţie,  absenţa infrastructurii, absenţa investiţiilor, riscul de a destabiliza echilibrele macrostructurale, toate acestea nu merită câte o Comisie parlamentară de anchetă? La ele nu se gândeşte nimeni?

În concluzie.

Parlamentul României este alcătuit, în majoritatea lui, din oameni autişti din punct de vedere politic, care habar nu au care sunt priorităţile societăţii româneşti în etapa actuală. Sau ştiu, dar nu dau doi bani pe ele, nu-i interesează. Funcţionează doar la ordine venite de la şefii de partid. La un moment dat, toată această nepăsare li se va întoarce în cap, ca un bumerang. Şi nu peste patru ani, ci chiar mai repede.