Americanii încep oficial bătălia pentru aneantizarea Curții Penale Internaționale

Asta a anunțat Secretarul de Stat Marco Rubio și a confirmat într-un comunicat oficial https://www.state.gov/releases/office-of-the-spokesperson/2026/07/state-department-launches-campaign-to-dismantle-international-criminal-courts-threat-to-american-sovereignty/ Departamentul de Stat.

FOTO X

Se încheie astfel, printr-o mișcare surprinzătoare, dar perfect aliniată logicii profunde a Administrației Trump, un ciclu istoric care a început din dorința fermă a țărilor învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial de a da iniția un demers cum istoria nu mai văzuse până atunci, în speranța că dacă va fi creată o legislație specială care să pedepsească genocidul, crimele împotriva umanității, crimele de război care însângeraseră planeta în perioada conflagrației mondiale și aducând în fața justiției principalii responsabili politici și militari, pedepsindu-i exemplar, avea să se dea un exemplku care să facă- astfel încât ororile să fie irepetabile.

Vă rog, tocmai pentru că ceea ce se petrece acum reprezintă o mișcare ce va avea cu siguranță consecințe globale, să citiți integral (sau să recitiți integral, cu mare atenție) cuvântul de deschidere pronunța în ziua de 21 decembrie 1945 de procurorul american Robert H.Jackson în deschiderea Procesului de la Nuremberg, text devenit de atunci un document clasic care părea, până azi, să consfințească existența unei voințe comune pe care s-a clădit baza jurisdicție moderne în domeniu. Iată, am selectat câteva pasaje care, după părerea mea, sunt relevante pentru lumea catastrofelor umanitare în care trăim și unora puțin le pasă de asta.

Iată ce spunea Robert H, Jackson:

„Faptele reprobabile pe care urmărim să le condamnăm și să le pedepsim au fost atât de premeditate, de odioase și de devastatoare, încât civilizația nu poate tolera ignorarea lor, întrucât nu ar putea supraviețui repetării acestora. Faptul că patru mari națiuni, aflate în euforia victoriei și profund marcate de suferințele îndurate, își rețin impulsul de a se răzbuna și își supun de bunăvoie inamicii capturați judecății legii constituie unul dintre cele mai semnificative omagii pe care Puterea le-a adus vreodată Rațiunii... Și-au condus poporul într-un joc nebunesc de noroc pentru dominație. Au deviat energiile și resursele sociale către crearea a ceea ce credeau a fi o mașină de război invincibilă. Și-au copleșit vecinii. Pentru a susține „rasa stăpână” în războiul său, au înrobit milioane de ființe umane și i-au adus în Germania, unde aceste creaturi nefericite rătăcesc acum ca „persoane strămutate”. În cele din urmă, bestialitatea și rea-credința au atins un asemenea exces încât au trezit puterea adormită a civilizației aflate în pericol. Eforturile sale unite au măcinat mașina de război germană în fragmente. ..Acestea sunt roadele forțelor sinistre care stau alături de acești inculpați în boxa acuzaților.... Utilitatea acestui demers de a face dreptate nu trebuie măsurată prin prisma legii sau a judecății comune pentru a preveni războiul, pe cât posibil, și acțiuni militare comune pentru a garanta că orice națiune care declanșează un război îl va pierde. Această Cartă și acest Proces, prin punerea în aplicare a Pactului Kellogg-Briand, constituie un alt pas în aceeași direcție și reprezintă un demers juridic menit să asigure că cei care declanșează dumneavoastră privite în mod izolat. Acest proces face parte din efortul amplu de a consolida pacea. Un pas în această direcție este Organizația Națiunilor Unite, capabilă să întreprindă acțiuni politice un război vor plăti personal pentru acest lucru.

Deși inculpații și acuzatorii apar în fața dumneavoastră în calitate de indivizi, nu triumful unuia sau altuia dintre aceste grupuri este ceea ce se supune judecății dumneavoastră. Dincolo de orice personalități, există forțe anonime și impersonale, al căror conflict constituie o mare parte a istoriei umane. Vă revine sarcina de a pune autoritatea legii în sprijinul uneia sau alteia dintre aceste forțe, cel puțin pentru încă o generație”.

Marco Rubio FOTO EPA EFE

În acest moment, declarația americană marchează ieșirea la luptă, oficial, a SUA, pe toate domeniile imaginabile de acțiune, împotriva singurei instanțe internaționale, Curtea Penală Internațională (CPI) care avea în Statutul de la Roma, instituită pe baza unui Tratat internațional adoptat în 1998 sub auspiciile ONU. Nu face parte din sistemul ONU, dar are cu organizația internațională un acord de cooperare și sunt create mecanisme de acțiune complementare https://legal.un.org/ola/fr/UNICCCooperation-fr.aspx . De precizat că CPI nu trebuie confundată cu altă instituție cu jurisdicție internațională, Curtea Internațională de Justiție (CIJ) care face parte din sistemul instituțional al ONU și are rolul de a regla litigiile apărute între Statele Membre.

Ce acuză acum Marco Rubio este extrem de serios https://www.reuters.com/world/trump-administration-launches-effort-isolate-international-criminal-court-2026-07-13/ deoarece vorbește despre faptul că CPI „poartă un război împotriva SUA nu cu gloanțe sau rachete” dar folosind prevederile „așa-numitei legislații internaționale”, context în care Administrația Trump consideră activitățile Curții drept o amenințare directă la securitatea națională a SUA. De aici, consecințe fără precedent: „țările care vor refuza să respingă falsa autoritate aCPI în timp ce se bazează pe ajutorul american, vor intra sub observație intensă”

SUA cere ca țările care cooperează cu agențiile SUA pentru respectarea și implementarea legii, țările care adăpostesc baze americane pe teritoriul lor sau folosesc politici americane de securitate să respingă autoritatea Curții în a declanșa urmăriri penale la adresa cetățenilor americani. Un argument major folosit de americani este că CPI și-a depășit rolul inițial de „plasă de securitate” și a declanșat urmări penale și dorește să aresteze militari, agenți ai forțelor de frontieră sau responsabili politici americani (sau aliați, în primul rând israelieni).

Ce vom decide? Trebuie să zicem ceva, oricât de demis ar fi guvernul condus de Bolojan și oricât de interimară ar fi doamna ministru Oana Țoiu, vocea României în politică externă. Trebuie (sau ar fi fost normal să zică ceva) pentru că țara noastră este membru al CPI, semnând Statutul de la Roma pe 7 iulie 1999 https://asp.icc-cpi.int/states-parties/eastern-european-states/romania . Ar trebui să zică ceva pentru că șefii săi de la Bruxelles s-au exprimat deja, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene afirmând că „ sunt inacceptabile atacurile sau amenințările la adresa unor oficiali aleși ai Curții, personalului sau a celor care cooperează cu ea”.

Credeți că zice cineva ceva sau oricum nici nu mai contează că jocurile sunt făcute doar de cei puternici, așa cum a fost dintotdeauna? Ar fi totuși important să știm unde vrem să fim așezați, asta deoarece să nu cumva să credeți că jocul izolaționist în justiția mondială se încheie aici. Mai sunt și alții profund interesați, gândindu-se la ce se pregătește, să-și scoată jucăriile de pe masa de joc a responsabilităților internaționale asumate,