Altfel sau tot astfel?
0Printre primele lucruri comentate după formarea guvernului a fost prezența a două femei ministru. Cum de e posibil așa ceva?! Uite că e posibil și va mai fi, mai ales atunci când e vorba despre o coaliție cu patru partide, iar fiecăruia îi revin maximum 4-5 fotolii. În construcții mai relaxate, cu cel mult trei partide, e loc și de dânsele.
Însă tipul acesta de întrebare-discurs arată ce fel de societate suntem. Într-o lume unde AI e un instrument deja uzual, noi ne mirăm că sunt prea puține sau prea multe doamne în funcții ministeriale, chiar și romi. Vă dați seama reacții, când se va întâmpla să se asume public și cei care aparțin LGBTQ+. Aia revoluție pe tărâmul mioritic.
În mod firesc, apartenența de gen sau la o minoritate ar trebui consemnată doar ca detaliu nesemnificativ. Alte criterii ar trebui avute în vedere la selecție, în primul rând o bună educație și un parcurs profesional consistent, competențe și abilități dovedite pentru funcția acceptată. Că e și ăsta un aspect care spune multe despre caracter: să știi să refuzi, când oferta e peste puterile tale intelectuale și de competență.
Dar mirarea va continua. Pentru că partidele reflectă în mare măsură societatea românească, unde misoginismul e normă. Dacă la nivelul comportamentului se mai camuflează pulsiunile în cauză, subconștientul mustește de îndemnuri „la cratiță”. Așa că prezența femeii e mai degrabă un accesoriu care să dea bine când mai ieșim și noi în lume, să dovedim că evoluăm și nu le nedreptățim. Sigur, sunt și cei care vorbesc despre discriminare pozitivă - asta și e când impui cote de reprezentare pe asemenea criterii. Dar, dacă nu ni s-ar fi impus aceste cote, femeia ar fi fost declarată incompatibilă cu funcția de decizie. Pentru execuție cred că se mai găsea câte o variantă.
Lăcomia de a avea funcții
Argumentul cel mai des folosit de mai marii partidelor a fost că statul e gras, obezuț, drept urmare dietă, cură aprigă de slăbit. Plăcut pentru urechile cetățeanului impozitat. Și ce să vezi: cinci viceprim-miniștri. Unii chiar fără portofoliu. Sigur, nu e mare apăsare bugetară, mai ales dacă sunt și miniștri, având deja un aparat care îi deservește. Deci nu despre mulți bani vorbim.
E vorba despre simbolistica gestului, despre lăcomia de a avea funcții, de a fi acolo moț cu titlu. De parcă fără această titulatură nu poți face treabă. Și apoi, dacă un partid dă premierul, de ce are nevoie același partid și de viceprim? Că doar are șeful cel mai mare. Se putea face un pic de dietă și se putea evita un alt reproș la adresa morfologiei guvernamentale.
Gest de mârlănie
Un ins a găsit să se mai arate o dată lumii cât de grobian a crescut. A luat o fotografie, a mozolit-o după cât l-a dus mintea și s-a tăvălit de râs împreună cu alți pitecantropi. Și a făcut-o de parcă el tocmai era calapodul frumuseții fizice, deși nici măcar asta nu i-ar fi justificat o asemenea mârlănie. Nu ar trebui să ai legi pentru a sancționa așa ceva. Doar un pic de bun simț ar fi fost necesar ca acest personaj să rămână un „ales” fără alte titulaturi. Și pentru că nu mă aștept să fie sancționat de partidul căruia îi aparține, se poate refuza participarea la ședințele acelei comisii, cât timp va fi condusă de un așa ceva.
Cărțile pot deveni bunuri de lux
Sper totuși că cineva acolo sus iubește cărțile și animalele. Într-o țară unde cartea se vinde greu (statisticile arată că suntem printre ultimele țări din UE la achiziția de carte) să ridici TVA înseamnă să ucizi editurile și librăriile, să descurajezi plăcerea de a cumpăra, de a citi, de a dărui cărți. O asemenea măsură nu va avea ca efect mai mulți bani la buget. Singurul efect clar și perfect previzibil: cărțile vor deveni bunuri de lux.
Și într-o țară unde animalele sunt abandonate, unde adăposturile fac cu greu față costurilor, să crești TVA la hrană și medicamente înseamnă să ai inimă haină.
Se încarcă comentariile...
