Alina Mungiu-Pippidi: USR în loc de PNL, sau proiectul Drulă pe înţelesul tuturor

Alina Mungiu-Pippidi
Alina Mungiu-Pippidi

Proiectul unui partid alternativ, pe reguli altfel, care să fie reprezentativ, nu expresia unei găşti de partid, deschis meritocraţiei din societate şi capabil să furnizeze cadre şi legi noi, care să reflecte cei douăzeci de ani de educaţie occidentală a vreo cîteva generaţii a eşuat cu ultima sa încercare (şi ea slabă) de reşapare în mîinile tehnocratice ale lui Dacian Cioloş.

Per total, a fost o încercare mai puţin simpatică decît URR şi infinit mai puţin curată şi de succes decît PAC de pe vremuri. Mai de succes însă decît PAR-ul lui Varujan Vosganian, care a fost repede capturat de oligarhi, Forţa Civică a lui MRU şi partidul cu nume de nereţinut al Monicăi Macovei, din care o trupă întreagă s-a şi transferat la USR.

Îşi pune cineva întrebarea de ce un grup închegat şi bine relaţionat intern, condus de Cristi Ghinea, a tot cîştigat în faţa unor amatori ca Nicuşor Dan şi compania, pe de o parte, şi a unui om cu maniere, bun doar să fie diplomat, dar nu să joace la rupere, ca Dacian Cioloş? Cred că nu, dar pentru cine nu pricepe hai să explicăm clar.

Cristi Ghinea, care era singurul dintre editorialiştii de la Hotnews (exceptînd pe colegul lui de bancă Ciprian Ciucu) mult înainte să aibă vreo reputaţie şi înainte să existe pe acolo Contributors (tot de ei creat, unul din multele proiecte de manufacturizat opinie publică) e cel care şi-a asumat răspunsul la articolul meu vechi despre PDL-ul lui Băsescu, „Îl spălăm sau facem altul?”, publicînd un apel la exprimarea interesului din partea publicului nu pe vreun blog, ci direct pe siteul „agenţiei de ştiri” Hotnews, cum ar veni oficial, şi culegînd practic pe toţi cei care s-au exprimat cu acea ocazie, întîlnindu-se cu potenţiali finanţatori, construind cum s-ar zice baza de date informativă.

Mişcarea spontană de la Colectiv a luat-o înaintea acestui proiect, ca şi numirea lui Cioloş prim ministru, dar recuperarea a venit rapid, via Clotilde Armand, care l-a adus în partidul lui Nicuşor Dan pe Ghinea în vara lui 2016, după ce ajunsese ministru că titulara nu a vrut să dea SRI datele noastre personale pe bani europeni. Ghinea a făcut după aceea o treabă excepţională aducînd pe cine ştia el din exerciţiul precedent şi din partidul Monicăi Macovei, pe care a aruncat-o peste bord fără a clipi (după ce încurajase ambiţiile ei prezidenţiale naive) şi cooptînd/recrutînd oameni noi, cărora li s-au promis rente pe viaţă în schimbul solidarităţii absolute. Luptele cu cei care nu făceau parte din reţea au dus la închegarea unui grup de interese care s-a profilat fără jenă – Lucian Viziteu pe faţă declara în comisia de supraveghere a SRI că e acolo să apere SRI de duşmanii săi, dar şi fără mari talente, care la alegerile locale nu a avut mari resurse umane, şi de asta a lăsat în faţă şi pe oameni care nu erau chiar ai lor, precum Coliban, sau a cîştigat cu înţelegeri din culise, ca la Viziteu şi la Clotilde victorii pe care electoratul nu i le-ar fi dat altfel. Sunt deja vreo trei ani de cînd acest grup exclude din partid pe toţi cei care îi stau în cale, chiar dacă au cîştigat alegeri interne, şi epurează listele de cine nu e al lor indiferent de profilul public al acelora, gen Vlad Alexandrescu, Mihai Goţiu, Dan Lungu, etc. Nu le trebuie celebrităţi, că ei sunt o unitate cvasimilitarizată, le trebuie doar oameni care şi-ar omorî şi părinţii ca să parvină şi care par în Parlament sau la televiziune copii după acelaşi model de robot tras la indigo, recitînd orice, fără nuanţe afective, fără un strop de originalitate, li s-a dat un script unde zice că cine nu e cu ei e cu ruşii şi deşi nu deosebesc Harkovul de Rostov o ţin langa cu asta. Bulai e singurul mai excentric. Din acest grup, unii, ca Vlad Voiculescu, Claudiu Năsui sau Cătălin Drulă, au în spate familii prospere prin firme descinse din Securitate, cum a documentat Marius Oprea, firme care iau contracte de la instituţiile de forţă şi astăzi, şi care au deja ani buni de cînd s-au profilat ca noua generaţie de dreapta. Pentru aceşti oameni au lucrat o masă de voluntari, din care o parte au sperat şi au reuşit să parvină prin politică, acesta fiind motorul oricărei asocieri politice la noi, şi o parte au fost pur şi simplu fraieri.

Acest grup de parveniţi a ajuns pe val pentru că a trebuit să culeagă cineva voturile celor dezamăgiţi de liberali (şi care nu erau clienţi) în 2020, şi a fost aruncat peste bord cînd fără voie de sus s-au considerat indispensabili în acest aranjament şi au vrut să cucerească mai mult decît tarlaua care le era arendată.

Cum marile jocuri se vor face în funcţie de cine va avea un candidat de succes la preşedinţie erau cît p-aci sa piardă partidul cînd baza sa, în mod raţional, l-a ales pe Cioloş preşedinte. Chiar dacă nu au alternativă reală la el (Drulă e mai puţin charismatic chiar decît George Simion), au avut atît de mult de cîştigat din aranjamente că nu le-a fost frică să piardă pe singurul lor candidat, sunt siguri că se poate fabrica unul nou. De opinia europeană îi doare strict în cot. Au un asemenea tupeu că după ce au aranjat pe bani europeni să îşi facă campanie internă cu Monitor PNRR (mişcare riscantă, pentru care e posibil să dea socoteală cine şi-a spus semnătura) strigau că nu iau nici un ban, deşi iau pe declaraţiile lor, nu pe ale altora. Evident, sunt oameni de asemenea valoare că atunci cînd nu mai sunt miniştri redevin şomeri sau se duc în poziţiile ridicole unde aşteptau vremuri mai bune înainte de 2016. E partidul din lume cu cei mai mulţi doctori care nu au lucrat o zi în cercetare sau în ştiinţă. Să zicem că universităţile noastre nu sunt tocmai deschise şi de asta nu au avut acces, dar nu există nici măcar dovezi că au încercat. Ciudat, nu ? Mai puţin, dacă concepem că şi doctoratul a fost pentru ei doar o treaptă din pregătirea de luptă. Acesta e doar grupul doctorilor din partid, că în rest există o mare trupă de oameni fără diplome sau diplome luate după zece ani. Coliban, care are o bază electorală, a fost imediat pus la locul lui cu un kompromat privitor la diplomă (mai exact absenţa ei), tolerată cînd l-a înscris în CV special ca să fie vulnerabil. Ştiţi cît a durat atunci cînd a deschis gura să critice team Barna pînă să i se găsească această problemă în CV? Vreo 12 ore, din care noaptea de la mijloc, evident că era la dosar.

Cum poate fi reformat un grup care a eliminat şi asasinat sistematic pe toţi disidenţii (au mai şi achiziţionat pe vreo cîţiva, gen Seidler)? Grupul a dovedit cert talent, dar un talent exact precum al partidelor precedente, la făcut gaşcă şi izolarea partidului de societate, că dacă deschizi uşa, cum voia Cioloş, la think-tankuri şi oameni de afaceri rişti să te trezeşti cu unii mai competenţi, cu alte păreri, iar meritocraţia team Barna este strict ca la celelalte partide, cei mai merituoşi sunt chiar ei. Ah, nu sunt citiţi băieţii ăstia despre politică de loc, legea de fier a oligarhiei de partid şi toate acelea, sau complet cinici, dacă votanţii sunt fraieri şi vor să fie fraieriţi, le dăm nu meritocraţie, ci pe noi înşine. În fond după ce asta devenise clar tot au păstrat votanţii mai educaţi, doar ceilalţi sau dus la AUR. E drept că aveau ajutorul sistemului, de la televiziuni cu grade la reviste pentru intelectuali subvenţionate din banii serviciilor, care nu pot arăta un bilanţ curat.

Şi  cine să-i conteste, avînd în vedere că şi Nicuşor Dan, şi Dacian Cioloş sunt, în feluri diferite, nişte antitalente ca lideri, Nicuşor că e mai degrabă autist (deşi nu merită campaniile contra lui sponsorizate de Gabi Firea), Cioloş că refuză să practice vreun discernămînt, vrea să lucreze cu toată lumea, cînd într-o asociaţie voluntară caracterul contează, nu e ca o birocraţie europeană selectată de un serviciu de resurse umane. Iar ceilalţi? Se tem pur şi simplu că renta (banii de la stat pentru partid) va rămîne la grupul Ghinea-Barna dacă ei rup partidul. Pare un motiv mic şi trivial, dar acesta e motivul pentru care toţi cei daţi afară au plecat cu coada între picioare şi nu au reuşit să strîngă vreun grup, că nimeni nu vrea să piardă logistica de partid, deşi în România s-a văzut de multe ori că facţiunile rupte se descurcă cu logistica dacă au motivaţie şi susţinători, vezi PMP, grupul Orban, etc.

Cam jalnic, mai ales că atunci cînd am scris prima oară despre potenţialul unui asemenea partid în România liberă îl proiectam ca pe un partid ideologic, cei 15% care sunt ecologişti pe bune, social liberali (pe linia valorilor proiectate de mine ani de zile, cu destui susţinători, adică nenaţionalişti, secularişti, pro-acordul de la Dublin, pro-minorităţi, pro-politici sociale dar sceptici faţă de managementul statului, etc). Foarte uşor pentru disidenţii plecaţi să ridice steagul unui asemenea partid coerent ideologic şi să revină la idealurile USR dinainte de a fi adoptat calea parvenită. USR Verde, pe trendul european, care nu va lua niciodată mai mult decît am prezis, dar va aduce civilizaţie şi ceva ce lipseşte din spectrul politic.

În loc de asta Drulă va veni cu propunerea radicală a USR în loc de PNL, pe principiul nu a mers cu spălatul, facem altul. USR vrea să capitalizeze pe voturile de dreapta, şi aşteaptă momentul cînd PNL va pierde toţi votanţii (la care va ajuta) ca să se prezinte la cine trebuie drept succesori, nu parteneri. Dacă nu merge, şi parteneri – mai au timp să aştepte, şi parteneri vor ajunge dacă sistemul nu selectează pe candidatul lor la preşedinţie. Că autonomia lor nu e totală, strigă la Iohannis, că îl ştiu pe plecare, dar nu strigă la serviciile secrete. Nu scot nici pîs, parcă ar fi CTP. Dimpotrivă, se bat pentru favoruri. Pe o piaţă foarte înghesuită.

Şi Bulgaria i-a încurajat, de ce nu Drulă, are toate calităţile, vorba aceea, ce, Iohannis a avut vreo charismă? AUR le pune nişte probleme, dar încrederea în sistem e mare, AUR dacă nu e infiltrat corespunzător face atîtea prostii că îi rezolvăm cu procuratura. 

De asta USR nu mai există ca partid alternativă, a devenit un tipic partid de gaşcă, şi nu există vreo relansare a USR fără o scindare, în care mai importantă e credibilitatea şi mesajul decît logistica. Dar cine să o facă, avînd în vedere că toţi cei care au stat atîta vreme acolo ştiu ce controlat este accesul la mass media, dacă lui Simion i se deschid larg uşile e că ceea ce face el e în avantajul cuiva. Cea mai gravă problemă logistică pentru reformatorii/disidenţii USR ar fi accesul la mass media, nici Cioloş nu a avut destul, l-au masacrat în lipsă, şi aşa a ieşit nu pe plus, că a avut onoare, ci pe minus, că a fost slab.

Deci suntem iarăşi înapoi la întrebarea dacă îl spălăm sau facem altul. Dar nu avem cum să îi răspundem dacă nu vorbim pe faţă despre problemele esenţiale, parvenitism şi amestec necuvenit în politică.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite