Adevarul.ro, o femeie bătută este iar „amor cu năbădăi”?

Într-un articol publicat pe adevărul.ro, violenţa asupra femeilor este numită eufemistic „iubire cu năbădăi”, iar bătaia „corecţie”.

Iubire cu năbădăi: mama a trei copii, snopită în bătaie de tatăl micuţilor, însă nu depune plângere.

Nu am mai întâlnit registrul lingvistic al amorului de ceva vreme în texte jurnalistice (?) despre violenţa asupra femeilor. Am văzut în schimb materiale bine realizate care mi-au arătat că şi la noi se poate scrie despre violenţă altfel decât prin îmbălsămarea jurnalistică a subiectului. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt, aveţi aici reportajul Linei Vdovîi: casajurnalistului.ro şi materialul realizat de Oana Sandu şi Ana Maria Ciobanu: violenta.decatorevista.ro. 

Sunt câteva elemente care nu pot lipsi din mintea unui jurnalist şi din construcţia unui articol referitor la violenţa asupra femeilor.  

1.Mai întâi subiectul nu se bagatelizează pentru că nu scrii despre cum Ana şi Gheorghe însoţiţi de cei trei copii ai lor merg într-un parc de distracţii. Aşadar, „năbădăile” şi „corecţiile” sunt anapoda.   

2. Dacă aş fi jurnalist(ă) m-aş întreba: ce fac instituţiile statului pentru femeile, victime ale violenţei? De ce m-ar interesa rostul acestor instituţii şi nu exclusiv numărul de like-uri şi de share-uri? Fiindcă presa este „câinele de pază al democraţiei”, adică veghează la corectitudinea instituţiilor statului. Bineînţeles că asta presupune muncă de documentare, să ştii care sunt aceste instituţii, atribuţiile lor, să afli şi opiniile organizaţiilor neguvernamentale privind adecvarea ori inadecvarea instituţiilor statului etc.

3.  Ştim de prin cărţi şi din practica jurnalistică de calitate că presa descoperă erorile instituţiilor Puterii (Guvern, Parlament, de exemplu dacă trebuie să clarific). Întrebări cu duiumul se pot ridica, de exemplu: tergiversarea legislativă din zona prevenirii şi combaterii violenţei nu este o eroare? Nebugetarea programelor şi a strategiilor de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor nu este o eroare a Puterii?! 

Există manuale de bune practici privind tratamentul mediatic al violenţei asupra femeilor. De exemplu, un instrument util de lucru este ghidul RTVE (Corporación de Radio y Televisión Española) privind reprezentarea violenţei împotriva femeilor în programele de ştiri. Info-spectacolul nu este formatul adecvat pentru violenţă. Sunt oare indicaţiile dintr-un astfel de ghid de nesuportat pentru presa privată?      

„Iubire cu năbădăi: mama a trei copii, snopită în bătaie de tatăl micuţilor” publicat de Sabina Ghiorghe pe 6 octombrie nu are nicio legătură cu jurnalismul. El se află însă pe adevarul.ro şi poate fi confundat cu un material jurnalistic, dar nu este.

Este un text superficial şi leneş care aruncă în derizoiu o temă care nu ar trebui bagatelizată doarece arată o disfuncţionalitate a societăţii, a politicilor, a instituţiilor.

Problema este că textul nu se găseşte pe blogul Sabinei Ghiorghe, ceea ce înseamnă că o persoană din redacţie a văzut materialul şi a fost de acord cu publicarea lui, respectiv a identificat cum informează acest text cititoarele şi cititorii. Las în afara discuţiei misiunea de educare a presei, dar nu pot uita de informare. Cum informează articolul? Despre ce? Nu pot răspunde la aceasta întrebare pentru că nu observ informaţiile utile pentru cetăţeni. Poate cineva din redacţie îmi va exemplifica. Ce văd eu însă este că „articolul” vine în întâmpinarea unei alte misiuni a presei, cea situată în zona divertismentului. Este oare violenţa asupra femeilor o sursa de divertisment? Este etic să abordezi încălcarea drepturilor persoanelor (bătaia) ca o sursă pentru divertisment? Nu. Mai e nevoie să argumentez? Aş dori ca „redacţia” generic spus ori jurnalista să ne spună care este valoarea jurnalistică a textului şi cum se situează el în proximitatea eticii şi a informării.