Acţiunile de lobby remunerat ale d-lui Rudolph Giuliani şi procesele în justiţie ale liderilor PSD

Să facem un exerciţiu de memorie şi să ne întoarcem în timp la începutul anului 2017. Un început care coincide cu acela al guvernării PSD-ALDE. Una dintre cele mai nefaste din istoria României.

Atunci, în ianuarie 2017, preşedintelui PSD, dl. Liviu Dragnea, nu i-a fost, pesemne, suficientă, covârşitoarea victorie în alegeri a partidului pe care îl conduce şi a vrut să dobândească un plus de credibilitate, chiar de onorabilitate pozând în persoană care chiar contează în contextul marii politici internaţionale. Cu mare trecere la Casa Albă, băgat în seamă, respectat, amic la toartă cu noul locatar al acesteia, dl. Donald Trump.

Drept pentru care dl. Dragnea a umblat la puşculiţa partidului, şi-a cumpărat bilete de călătorie şi şi-a procurat contra-cost o invitaţie la una dintre recepţiile cu sute de invitaţi, recepţie onorată cu prezenţa de noul preşedinte al Statelor Unite. Astfel de recepţii făcând parte din cutuma vieţii politice americane, sunt considerate perfect legale, sunt încadrate în ansamblul operaţiunilor de strângeri de fonduri de care au nevoie partidele politice americane, dar şi în setul exerciţiilor de socializare făcute de orice preşedinte la început de mandat şi nu numai.

Să reamintim detaliul că în Statele Unite preşedintele ţării nu este obligat sub nici o formă, de nici o lege, cu atât mai puţin de Constituţie, să-şi abandoneze apartenenţa la partidul care l-a învestit cu încrederea de a-l reprezenta în alegeri. Să mai reamintim şi faptul că nu doar pe meleaguri americane, ci şi în alte ţări occidentale, cu democraţii consolidate, activităţile de lobby sunt strict reglementate şi din punct de vedere moral şi juridic, dar şi fiscal.

Cert e că dl. Dragnea a făcut mare caz mare de prezenţa domniei-sale la sus-menţionata recepţie care s-a întâmplat să aibă loc în chiar zilele în care la Bucureşti guvernul condus de dl. Sorin Grindeanu se pregătea să dea ordonanţele privind amnistia şi graţierea. Fotografiile ne arătau un Donald Trump cum nu se poate mai preocupat de felul în care se simte ilustrul său oaspete din România, mai-mai că nu îl întreba dacă i-a plăcut ciorba şi dacă nu cumva ar dori o porţie dublă de desert.

Mi-am reamintit toate acestea la începutul săptămânii, atunci când o anumită parte a presei bucureştene a dat publicităţii cu mare pompă şi exces de respect, mult peste cel cuvenit poziţiei actuale deţinute de expeditor, textul unei scrisori trimise preşedintelui Klaus Iohannis de dl. Rudolph Giuliani. Dl. Giuliani a expediat o scrisoare asemănătoare şi preşedintelui Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, dar chiar şi d-lui Liviu Nicolae Dragnea.

În scrisoare, dl. Giuliani critică protocoalele secrete care au fost semnate de-a lungul vremii de felurite instituţii ale Statului român implicate în actul de justiţie şi în lupta anticorupţie cu serviciile secrete, condamnă efectele perverse ale unor excese din lupta anticorupţie şi aduce osanale amnistiei şi graţierii. Cam în acelaşi stil şi cu aceleaşi vorbe şi argumente cu care o fac comunicatorii PSD şi ALDE, televiziunile apropiate, prietene ori supuse respectivelor partide sau aşa-zisa „cea mai deşteaptă femeie din România“, nimeni alta decât d-na Alina Mungiu-Pippidi.

Primul personaj scos la înaintare spre a supraevalua importanţa scrisorii d-lui Giuliani a fost nimeni altul decât senatorul Titus Corlăţean. Despre care nu ştiam nici măcar că mai există după lamentabila lui prestaţie în calitate de ministru de Externe în zilele primului tur al alegerilor prezidenţiale din toamna anului 2014. Ne vorbeşte dl. Giuliani care sigur că o face dând expresie gândurilor preşedintelui Donald Trump, ne vorbeşte America însăşi, aşa că deschideţi larg urechile!, ne îndeamnă fără teama de a părea ridicol dl. Titus Corlăţean.

Fost procuror federal, fost primar al New York-lui în chiar perioada în care au avut loc celebrele şi tragicele atacuri teroriste din 11 septembrie, dl. Giuliani este, la ora actuală, avocat personal al preşedintelui Statelor Unite, dl. Donald Trump. Poziţie în care are foarte mult de lucru căci dl. Trump e acoperit de multe pete negre, dar are şi de făcut faţă multor acuzaţii care, în cazul în care sunt probate în justiţie, l-ar putea costa chiar declanşarea procedurilor de impeachment. Şi cu toate acestea, dl. Giuliani îşi află timp să scrie scrisori oficialilor români.

De fapt nu e vorba decât despre acţiuni de lobby, remunerate ca atare şi fiscalizate în consecinţă, cu evidente legături cu faptul că toamna care se apropie va aduce cu ea scadenţa şi sentinţele finale într-o seamă de procese în justiţie pe care le au mulţi dintre liderii PSD, în frunte cu dl. Liviu Nicolae Dragnea. Scrisoarea/scrisorile d-lui Giuliani trebuie puse în oglindă cu masa comună la care şi-a cumpărat bilet dl. Liviu Nicolae Dragnea. Dar şi cu atacurile interminabile la care guvernarea PSD-ALDE supune esenţa Statului de drept din România. Dl. Giuliani este un instrument. O sculă. Atât şi nimic mai mult.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro