A început să ne placă războiul?

Peste câteva zile se încheie ”campania de 40 de zile” a Ucrainei. A fost perioada unor lovituri fără menajamente de ambele părți, atât Kievul, cât și Moscova, sperând că la finalul acestei perioade să poată fi ales un câștigător. 

Foto: Twitter /X

În doar câteva zile, trei drone imprudente și cam fără busolă au făcut cunoștință cu ciulinii Bărăganului.

Două au fost puse cu botul în rapiță de același pilot, un căpitan anonimizat de superiori dar care merită, așa cum apreciază generalul Vlad Gheorghiță, să fie  decorat cu un ordin național.

Dacă președintele Nicușor Dan – atât de prins cu aprofundarea subiectului conductelor care se duc către est și nu mai aduc nimic de acolo - nu va găsi un moment liber pentru semnarea diplomei, va fi bun și un ordin militar, afirmă șeful apărării.

Probabil, în perioada următoare va trebui achiziționată o cantitate sporită de recompense, de drone țintă nu vom duce lipsă, ordine și diplome de merit (ce vremuri!....) să avem.

În definitiv, subiectul este despre război și despre militari.

Traversând media interne din aceste ultime zile, nu poți să nu observi câtă vigoare bruscă au căpătat articolele și analizele despre conflictul din Ucraina, câtă abordare pozitivă despre evoluțiile de acolo, acum când, iată, în circumstanțe nedorite dar abordate cu bărbăție, am intrat și noi în hora atacurilor cu drone și contra - atacurilor cu rachete.

Din care, deocamdată, încă mai avem.

Cât privește agresorul, proprietarul obiectelor zburătoare identificate de comisia de experți, rămâne cam ca înainte, a avut dreptate, probabil, primarul Clujului când a pus coasa deoparte, oricum venea ploaia în Apuseni, s-a ridicat pe vârfuri și a comandat hotărât ”zonă liberă de ruși” pentru municipiul său.

Mai e de remarcat, în aceste articole și analize, tonul optimist cu care este abordat subiectul, în genul cronicilor sportive care apar, de exemplu, după un meci reușit contra Islandei al naționalei noastre de volei pe plajă.

Pe o secetă de reușite notabile, este scos din rând și băgat la înaintare orice aduce un pic de speranță, avem nevoie să ne facem curaj că putem rezista și la situații mai complicate decât ceea ce ni se întâmplă, monoton și prozaic, zi de zi.

Nu vreau să diminuez meritele celor implicați în aceste operațiuni de protecție a spațiului aerian, nici să afirm că nu e bine să fie apreciați.

Dimpotrivă, cred că a durat cam mult perioada de așteptare și de nehotărâre în care, în timp ce se căutau legea, articolul, alineatul, drona vizitatoare poposea pe casa scărilor dintr-un bloc gălățean să se odihnească după atâta zbor migrator.

Singura problemă pe care o văd este în atitudinea celor care scriu, bănuiesc că și a celor care îi citesc, față de ceea ce este cu adevărat războiul, cât de distrugătoare și, în același timp, complicate, sunt realitățile pe care se sprijină evoluția lui, cât de ușoare sunt căile care duc la prăpastie, cât de greu este să te oprești când ai luat-o pe această cale, forțat de împrejurări, de cele mai multe ori, dar și sub influența unei pastile de entuziasm luată, uneori, pe stomacul gol.

Foto: Twitter /X

Situația cu dronele doborâte deasupra teritoriului României este doar o tușă tangențială din tabloul mai mare în care este încadrat războiul din Ucraina, acolo unde locul culorilor întunecate și severe, pare a fi luat, în ultima perioadă, de nuanțe mai luminoase și mai optimiste.

Ne entuziasmăm rapid, spuneam, când se întâmplă ca evoluțiile să fie așa cum am sperat, uitând că războiul nu funcționează decât rar, foarte rar, pe alte reguli decât ale unei realități crude și, de multe ori, nedrepte.

Și devenim, brusc, mult mai vocali și mai dornici de acțiune, deși cei mai mulți dintre noi o facem doar cu gândul că nu se va întâmpla vreodată să fie nevoie să trecem la acțiune adevărată.

Pentru că războiul este, nu-i așa?, o lecție care se predă doar la clasa vecină, noi avem altă curiculă (știu, e un barbarism), suntem elevi la școala pașilor mărunți, oameni pașnici și cu frica în sân, uneori ne mai aprindem dar nu trebuie să fim luați în seamă, chiar și umbra noastră ne înspăimântă.

Altfel, suntem ușor de dus cu zăhărelul unor povești de război bine articulate așa cum este...

Foto: Twitter /X

...narațiunea dronelor care aduc victoria.

Are toate ingredientele necesare: din nou David cel isteț găsește soluții ca să-l facă de rușine pe Goliat cel mototol.

Și se pot bifa multe la acest subiect:

·     atacarea unor depozite și centre comerciale din apropierea Moscovei și a altor orașe mari ale Rusiei (ca să înlăture eventuala umbră de îndoială privind caracterul militar al acestor ținte, experți și foști diplomați au ”argumentat” că pe acolo trec produse necesare efortului de război al Rusiei);

·     crearea de probleme coridorului terestru dintre Mariupol și Crimeea (destul de grave la un moment dat, ceea ce a permis media titluri precum cel din El Pais: Ucraina sufocă Crimeea: Rutele de acces asediate pe uscat, pe mare și din aer lasă peninsula fără combustibil);

·     blocarea circulației flotei fantomă a Rusiei în Marea Azov (”scoasă”, astfel, cu ajutorul dronelor, de sub jurisdicția rusă, tot conform media);

·     continuarea atacării infrastructurii petroliere ruse, nori spectaculoși de fum continuând să apară periodic deasupra unor rafinării de mare capacitate (Omsk, Kiriși / KINEF, Reazan, Kstovo / Nijnîi Novgorod, Iaroslavl / Slavneft-YANOS, Volgograd, Moscova / Kapotnia), Ufa / Bașneft, o listă impresionantă...).

David are soluții, poate veni victoria de la ele?

Pentru cine citește, de multe ori da.

Pentru cine se informează și încearcă să înțeleagă, răspunsul este, ca să fim politicoși, complicat.

Foto: Twitter /X

Acesta vine sub forma unor lovituri în oglindă  - eventual una care mărește efectele distructive - sau prin noi tipuri de muniții, echipamente și tehnologii care anihilează avantajul aparent al acestor arme minune:

·     logistica ucraineană civilă a avut și ea parte de același tratament, țintele fiind depozitele Ukrpoșta și Epițentr (de această dată a venit rândul bloggerilor și experților ruși să facă trimiteri la conexiunile acestor companii cu forțele armate ucrainene), chiar și o expoziție demonstrativă de drone în care organizatorii au precizat în timp util pentru cei 300 de invitați locul și momentul desfășurării evenimentului, nu cumva informația să nu ajungă la timp unde trebuie;

·     200 de benzinării ucrainene din regiunile de pe malul stâng al Niprului și din apropierea liniei frontului au fost distruse, 80 numai în regiunea Harkov, cifrele sunt aproximativ similare în ceea ce privește locomotivele;

·     întreprinderile producătoare de drone și, în general, ceea ce a mai rămas din industria de apărare a Ucrainei au fost, din nou, țintele rachetelor balistice ruse, libere la deplasare în orice direcția prin spațiul aerian al Kievului, rămas acum fără apărare din motive de stocuri epuizate de ”Patriot” (a propos, care o fi soarta sistemului donat de România?);

·     printr-o întorsătură extrem de neplăcută a sorților, Ucraina a devenit de scurt timp o țară fără ieșire la mare prin distrugerea de către Rusia a facilităților portuare din Odessa și Cernomorsk și prin atacarea oricărei nave comerciale care a încercat să se apropie de vreun cheu de încărcare / descărcare ucrainean.

Goliat se mișcă mai greu, e masiv și deseori inert, dar când e atins la orgoliu nu e sănătos să-i fii în preajmă.

În războiul modern și în realitatea luptei de fiecare zi, armele și tehnologiile minune își află antidotul în câteva luni, uneori nici atât.

În războiul modern – și în orice război, în general – nu schimbi în timpul campaniei generalul (sau ministrul...) care obține victorii.

La război, deciziile pripite au consecințe neașteptate, de cele mai multe ori negative.

Un exemplu doar, din cele care ne afectează și pe noi: bombardarea terminalului petrolier de la Novorossiisk.

Cel pe care Kazahstanul îl utilizează pentru exporturile sale, inclusiv către România.

Sigur, prin această operație i s-a demonstrat încă o dată  Rusiei că dronele ucrainene pot aplica legea Kievului oriunde în imensul său teritoriu.

În această demonstrație, noi ne aflăm la capitolul ”consecințe colaterale”, dar nu suntem singurii.

Compania care trimite piețelor internaționale, prin acest terminal, o parte importantă din petrolul kazah este americană și se numește Chevron.

Pentru că rafinăriile kazahe nu e bine să aibă timpi morți – stă producția, stă profitul – cine poate câștiga din această situație?

Poate cineva de prin preajmă care are propriile rafinării sub asediu?

Altfel spus, fiecare narațiune are și o morală care dă cu sec, un fel de sinteză a efectului produs, sau cum se spunea la noi pe vremuri: ”Și cu asta ce-am făcut?”

Poate am sperat / sperăm și noi, ca și cei care luptă în Ucraina, în...

...narațiunea unei păci drepte și a unui război care poate fi câștigat

Cu jertfe, desigur, nimic nu e ușor pe lumea asta.

Nu e un lucru nou, se știe de când lumea că la război se moare, de cele mai multe ori inutil.

Hărțile se modifică, uneori insignifiant, în urma unor războaie în care, totuși, procente importante din bărbații și femeile unei țări sau alteia se lasă îngropați pentru că sunt prinși în roata dințată a unei confruntări pe care nu ei au provocat-o.

Foto: Twitter /X

Ca să continue, războaiele au nevoie de combustibil, de oameni care să lupte, de speranțe care să-i țină legați în acest angrenaj.

În acest domeniu, Kievul este, de departe, maestru de ceremonii.

Războiul din Ucraina este împachetat în ambalaje din ce în ce mai sofisticate, mai atrăgătoare.

Pacea pare un pod prea îndepărtat, poate  un armistițiu?

Nu a ieșit prea bine socoteala de acasă privind atacurile cu drone asupra infrastructurii (pseudo)civile ruse, nu-i nimic, campania continuă.

S-au mai numărat o dată rachetele antiaeriene ”Patriot” aflate pe inventar, a dat cu minus, se plusează cu subiectul licenței, poate Boeing trece cu vederea că nu prea mai există capacități de producție și că nu e sigur dacă tehnologia primită nu sare imediat gardul.

Între timp s-au pus lanțurile la intrarea / ieșirea în / din porturile ucrainene.

Cele 5 miliarde de dolari care se obțineau anual din exportul de cereale ucrainene și cele 3 miliarde de dolari pentru minereurile vândute pe ruta Odessa vor merge către alte conturi.

Da, ar fi foarte bun un armistițiu, la început unul pentru atacurile aeriene, oprirea acestora este prioritatea momentului.

O vizită la Londra, urmată de una la Washington, continuată cu una la Varșovia (întâmplată exact la momentul în care o rachetă rusă căzută la 90 de kilometri în interiorul graniței le-a arătat polonezilor cine e adevăratul inamic, că începuseră să-și pună întrebări), poate ajută, trebuie încercat.

Cele 40 de zile de campanie militaro – imagologică inițiată de Kiev pe 26 iunie sunt pe sfârșite.

Obiectivul strategic al acestei campanii, enunțat de președintele Zelenski, a fost „influențarea statului agresor pentru a-l obliga să pună capăt războiului”.

Calculul a fost că, folosindu-se de performanțele tehnice ale dronelor cu rază lungă de acțiune și de impactul utilizării lor asupra unor ținte sensibile pentru cetățeanul rus, scos astfel din zona lui de confort, se va face primăvară în războiul cu Rusia.

Mesajul profund din spatele operațiunii și al calculelor militare a inclus, probabil, și o trimitere religioasă la perioada celor 40 de zile pe care sufletele celor decedați le petrec în Purgatoriu, în așteptarea ”judecății”, spre Rai, sau spre Iad.

Altfel spus, asistăm la una din marile încercări ale războiului, după care orice se poate întâmpla.

***

Tocmai când începuse să ne placă.