A apărut Raportul OECD privind Educaţia din România. Programul QX al ministrului David nu se bazează pe acest Raport

OECD, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, a publicat astăzi Raportul privind educaţia din România, Raport care prezintă învăţământul românesc, diagnoză şi soluţii, în 238 de pagini.

FOTO Freepik

Nu-mi este clar dacă ministrul Daniel David a avut cunoştinţă despre acest Raport când a redactat Raportul QX. Dacă nu, ar trebui să-l refacă, pentru că OECD este organizaţia către care aspiră România să devină membru de multă vreme,  şi coerența cu politicile promovate de OECD este esenţială pentru aderarea României la această organizaţie.

Directorul Directoratului pentru Educație al OCDE, Andreas Schleicher, într-o conferință organizată marți la București, a explicat mai multe aspecte legate de Raportul OECD

„Pare că sunt prea mulți tineri care simt că școala nu îi pregătește pentru viitor, că școala nu este conectată la viitorul lor, că se pune prea mult accent pe învățare teoretică și nu prea mult pentru învățare pentru viața reală. Una dintre provocări este să predai mai puține lucruri, dar mai în profunzime. În acest moment, profesorii trebuie să lucreze cu foarte multe conținuturi și materiale și au prea puțin timp să îi pregătească pe elevi să se implice în probleme reale și în proiecte reale. Iar acea provocare este, probabil, una care nu beneficiază de atenția necesară”.  

„Dacă aș avea o dorință pentru educația din România, ar fi legată de predarea unui număr mai redus de lucruri, dar în mod mai profund. Întărirea unei înțelegeri conceptuale profunde… Să poți să gândești ca un om de știință este mai important decât ceea ce știi la Biologie sau Chimie. Deci, întărirea acelei fundații și reflectarea ei în examene poate fi de ajutor pentru alinierea curriculumului la rezultate”.

Un număr mai redus de discipline şi de conţinuturi, aceasta este soluţia preconizată de OCDE. Vom vedea la planurile cadru pentru liceu dacă se respectă aceste indicaţii, respectare de care depinde şi afilierea noastră la OCDE.

Reducerea numărului de discipline se poate face şi prin introducerea unor discipline agregat: ştiinţele vieţii, ştiinţele mediului, educaţie pentru societate, așa cum este în țări occidentale, cu  mai multe module, unele obligatorii altele opţionale, care asigură şi dimensiunea transdisciplinara a curriculumului şcolar.

Raportul OECD

Conform evaluării Edupedu.ro,  Raportul „reflectă situația gravă cu care se confruntă sistemul românesc de educație atât prin considerațiile ce stau la bază recomandărilor pe care le formulează, cât și prin comparație cu situația din țările OECD”.

Raportul cere „continuarea” și „accelerarea” reformelor, dar și reforme noi pe toate palierele educației, la 2 ani după adoptarea noilor Legi ale învățământului preuniversitar și superior și după un deceniu de pregătiri de reformă, care lasă România în coada majorității clasamentelor internaționale întocmite de OECD.

Principalele recomandări ale organizației, formulate după ani de proceduri și de reformă soldată cu două legi ale educației:

·        România are nevoie de „politici care să se concentreze în mod deliberat pe extinderea educației de calitate și a oportunităților de formare în comunitățile rurale”, prin planificarea rețelei școlare și de educație timpurie sau prin forme mai flexibile de acordare a serviciilor educaționale.

·        Întărirea sprijinului pentru elevii vulnerabili, prin măsuri care să aibă în vedere barierele existente, inclusiv cele financiare, administrative sau care țin de acces la informație

·        Acțiuni care să vizeze problemele întâmpinate de dezvoltarea învățământului profesional/vocațional/dual zonele rurale

Diferenţele dintre rural şi urban în materie de educație sunt menţionate şi în Raportul QX. Mai puţin soluţiile eliminării acestor diferenţe.

Ruralul românesc are anumite trăsături specifice. Există comune mari, cu o populaţie numeroasă, dar şi comune mici, cu câteva sute de locuitori şi câteva zeci de elevi. Raportul OECD vorbeşte despre modernizarea  învăţământului în mediul rural şi prin „clustere” şcolare, adică campusuri şcolare.

N-am văzut în raportul QX dezvoltată această soluţie de modernizare a învăţământului rural. În comunele mici, din care locuitorii sunt tentaţi să plece la oraş, nu se poate dezvolta infrastructura şcolară de calitate şi aduce profesori buni, pentru câteva zeci de elevi. Pentru aceste comune mici sunt necesare campusuri şcolare, în comune mari, cu bază materială bună, cu internate şi cantine, locuinţe pentru profesori, cu infrastructura de transport, care să concentreze elevi din zeci de comune mici. Campusurile ar trebui să aibă şi mici unităţi de producţie sau de instruire practică, acolo unde agenţi economici nu există prin apropiere, pentru învăţământul dual.  Elevii sunt aduşi la aceste campusuri lunea şi readuşi la locuinţele părinţilor vinerea. O altă soluţie nu există, şi câteva astfel de campusuri în fiecare judeţ ar rezolva, pentru moment, problema discrepanţei uriaşe între rural şi urban în materie de învăţământ. Se pot folosi şi fondurile europene destinate educaţiei.

O astfel de rezolvare este cerută de Raportul OECD în:

Mesaj de politică educațională 6: Realizarea unui plan concret pentru dezvoltarea învățământului dual în zonele rurale.

Altă recomandare a Raportului OECD

„O viziune națională mai clară și mecanisme de coordonare pentru calificările de nivel mediu, inclusiv pentru programele de învățământ dual, pentru aliniere la nevoile tinerilor și la cele ale economiei”.

Am mai scris, dar acum găsim şi în Raportul OECD. Nu avem o coordonare între planurile cadru şi programele şcolare cu nevoile economiei şi a etapei de evoluţie a societăţii româneşti.

Altele sunt provocările la care trebuie să răspunde societatea astăzi, comparativ cu acum 50 de ani. Nu este posibil să păstrăm aceeaşi structură a planurilor cadru şi a programelor şcolare, existenţa acum 50 de ani.

Când termină liceul, indiferent de filieră şi profil, elevii care nu doresc să meargă la facultate ar trebui să poată intra în piaţa muncii. Dar la întrebările angajatorilor, „ce ştii să faci”, elevii ridică din umeri. Ei au, în cel mai bun caz, competenţe conceptual teoretice, care nu sunt utile în angajatorilor. Dimensiunile aplicativ-practică, transdisciplinară şi cea generatoare de învăţare continuă lipsesc din curricula românească. În consecinţă, elevi absolvenţi de liceu se îndreaptă spre joburi care presupun muncă necalificată, cu salarizare minimă.

Să nu mai reluăm neajunsurile de la filiera tehnologică a liceului, care amestecă şcoala profesională cu fosta filieră tehnologică liceală, de nu mai ştii când înveţi o meserie şi când te pregăteşti pentru facultăţile tehnice şi medicină (aici).

De aici rezultă şi abandonul şcolar, pe primul loc în Europa, când părinţii şi elevii văd că şcoala nu le oferă competenţele cerute de angajatori în piaţa muncii.

Aceste lucruri le evidenţiază şi Raportul OECD, în:

Mesaj de politică educațională 3: O mai bună aliniere a educației post-secundare și a învățării în rândul adulților la nevoile indivizilor și ale economiei – în condițiile în care, potrivit datelor existente, abandonul școlar este mai ridicat printre elevii de liceu care urmează rută profesională/vocațională.

N-am găsit în Raportul QX al ministrului David, o aliniere a şcolii cu cerinţele angajatorilor dar lăsând spaţiu liber şi pentru dezvoltarea elevilor de înaltă performanța într-o disciplină sau alta, la CDEOȘ, Curriculum la decizia elevilor din oferta școlii.

Dimensiunea aplicativ-practica a curriculei liceale în filiera teoretică şi vocaţională aproape că nu există. Unde s-ar angaja un elev absolvent al filierei teoretice, specializarea filologie, dacă nu merge la facultate?

Sper că ministrul David să adapteze Raportul QX la toate observaţiile OECD.