7 întrebări după emisiunea lui Traian Băsescu. Despre ieşirea din istorie a unui fost preşedinte

Ceea ce nu înţelege Traian Băsescu este că din istorie se poate şi ieşi. Sau chiar se poate cădea. Ce urmează în procesul de Schimbare La Faţă? De ce îşi sabotează singur capitalul de încredere şi moştenirea? Cu ce legitimitate publică rămâne? Ce se va întâmpla cu „surogaţii” săi de mesaje? Iată, doar câteva dintre întrebările propuse de Smart Politics.

Grija cea mai mare a preşedinţilor SUA după ce părăsesc Casa Albă este ce să facă cu capitalul social pe care îl mai au şi cum să facă să-şi conserve, cât mai mult posibil, moştenirea politică. Motivul este în egală măsură altruist şi egoist: altuist, pentru că foştii şefi de stat sunt conştienţi că orice ar face sau ar spune tot se va răsfrânge asupra celei mai înalte demnităţi din stat; egoist, pentru că nimeni nu candidează la preşedinţia unei ţări dacă nu-şi doreşte să intre în istorie. Nu degeaba există, dincolo de dimensiunea tabloidă, diversele sondaje despre cel mai bun Preşedinte din istorie al SUA.

Ceea ce nu înţelege Traian Băsescu este că din istorie se poate şi ieşi. Sau chiar se poate cădea. Urmărind emisiunea de la B1 TV de ieri a preşedintelui Traian Băsescu, Smart Politics are 7 întrebări.

1. Când spune(a) Traian Băsescu adevărul?

În conferinţa de presă de la finalul mandatului, la Palatul Cotroceni, pe 20 decembrie 2014, Traian Băsescu declara: “Progresele din Justiţie nu sunt progrese care s-au datorat neapărat schimbării legilor, s-au făcut pentru că procurorii şi judecătorii au simţit că sunt liberi, că nu mai au presiune pe ei, că oamenii politici nu mai sunt intangibili, sunt convinşi că nu li se poate întâmpla nimic(...). Nu am spus niciodată unui procuror sau judecător: Dă soluţia asta ”. (sublinierile ne aparţin).

În emisiunea de la B1 TV, Traian Băsescu a declarat: “ (…) Atenţie, în mandatul meu denunţurile erau foarte puţine, procurorii munceau pas cu pas şi mai puneau la dosar şi elemente favorabile acuzatului. Este un tip de justiţie care se face sub o presiune formidabilă. Gândiţi-vă la un om care a fost reţinut şi urmează să fie dus a doua zi la ÎCCJ pentru arestare. Ce se întâmplă automat? E primit cu un cortegiu de presă şi cu informaţiile toate date presei pentru ce e chemat omul. Deci, pregătirea reţinerii se face prin mijloace necinstite, e necinstit să faci aşa ceva unui om care e liber, nu e condamnat. (..) Am văzut declaraţia preşedintei ÎCCj că vor fi un partener al DNA. Zău? Păi, un inculpat care are pe cap procuror, DNA, SRI, ÎCCJ, nu vă supăraţi, ce şanse mai are omul ăsta? Ce şanse mai are un om care are instituţiile astea pe el şi se duce la ÎCCJ ştiind că preşedinta a spus că suntem partenerii DNA-ului? N-are nicio şansă. Nu exclud posibilitatea să se creeze condamnări nedrepte. (..) Au fost exemple şi în trecut de arestări abuzive, dar niciodată nu s-a acţionat cu oarecare salbăticie, procurorii să-şi pună scalpuri la cingătoare. (...) Eu le recomand tuturor celor care consideră că au fost arestaţi abuziv să se adreseze CEDO. Acest proces de guantanamizare trebuie să înceteze ”. (sublinierile ne aparţin)”

2. Care ar putea fi raţiunea pentru Schimbarea La Faţă a fostului preşedinte Băsescu? Ce mai urmează?

Cel mai greu lucru de făcut în comunicarea şi în marketingul politic este identificarea unui raţional (corpus de idei şi argumente care să justifice o anumită poziţionare/un anumit gest, de regulă urmărind interese electorale imediate) care să înlocuiască vechiul raţional al omului politic. Schimbarea la Faţă a preşedintelui Băsescu în ceea ce priveşte modul în care se efectuează acum justiţia în România pare să fie un element al unui nou raţional al lui Traian Băsescu. Întrebarea care se pune este: ce mai urmează? Ce alte schimbări discursive sau atitudinale va adopta fostul preşedinte?

3. De ce îşi subminează Traian Băsescu capitalul de încredere cu care a plecat de la Palatul Cotroceni?

Traian Băsescu este un preşedinte cu experienţă şi trebuie să ştie că asocierea sa cu PMP avea potenţialul de a creşte cota electorală a partidului. Acum, având în vedere poziţiile nepopulare ale fostului preşedinte (care contrazice flagrant modul în care românii înţeleg şi apreciază lupta anti-corupţie, inclusiv prin dimensiunea denumită, colocvial, telejustiţie), este clar că PMP va înregistra o scădere electorală. Ceea ce înseamnă că Traian Băsescu a decis, cândva între decembrie şi martie, că nu va mai candida la nicio funcţie şi că nu-şi doreşte nici ca PMP să aibă un scor electoral care să ajungă la limita pragului electoral. În acest caz, cineva ar trebui să le spună şi celor din PMP că planul lor politic este pe cale să fie sabotat.

4. Ce se întâmplă cu surograţii de mesaj ai lui Traian Băsescu din spaţiul public? Au fost păcăliţi sau au participat de bună voie la Schimbarea La Faţă?

Preşedintele Băsescu a beneficiat de un număr important de surogaţi de mesaj, fie din presă, fie din societatea civilă, fie din politică, care nu doar că au funcţionat ca o cutie de rezonanţă a mesajelor sale, dar care au funcţionat de cele mai multe ori ca un tampon politic, absorbind şocurile electorale la care ar fi fost supus fostul preşedinte. Acum, când este din ce în ce mai clar că există o diferenţă de opinie, cel puţin pe tema justiţiei, între fostul preşedinte şi surogaţii săi de mesaj politic, întrebarea care se pune este: Au fost păcăliţi ei de Traian Băsescu vreme de zece ani? Au fost folosiţi, precum nişte tovarăşi de drum sau ca nişte idioţi utili (termen din argoul politic care se referă la indivizi percepuţi ca propagandişti pentru o cauză de ale cărei ţeluri nu sunt pe deplin conştienţi şi care sunt folosiţi, cinic, de către liderii respectivei cauze. Este atribuit, de regulă, lui V.I Lenin, însă cercetători din Biblioteca Congresului SUA au declarat că termenul nu se regăseşte în lucrările lui Lenin. Termenul apare ca fiind documentat în presa franceză şi italiană a anilor ’40).

5.  Care va fi moştenirea cu care va fi perceput fostul preşedinte Traian Băsescu?

Traian Băsescu avea două zone asupra cărora părea că are merite incontestabile: consolidarea statului de drept şi lupta anti-corupţie şi zona de securitate şi politică externă. Acum că noul discurs al fostului preşedinte, alături de poziţionările CSM care susţin că fostul preşedinte a adus, prin declaraţiile sale recente, atingere independenţei justiţiei, jumătate din moştenirea sa este pulverizată chiar de către Traian Băsescu. Rămâne zona de securitate şi politică externă, însă aici lucrurile sunt mult mai complicate pentru fostul preşedinte: Klaus Iohannis pare să aibă o relaţie personală mai bună cu Angela Merkel şi are şi atributele instituţionale pentru a fi punctul de legătură cu toţi ceilalţi parteneri euro-atlantici, ceea ce îl aruncă pe Traian Băsescu în colţul ce ţine de Republica Moldova. După declaraţia de ieri, că în Republica Moldova totul este pierdut, declaraţie făcută după o vizită efectuată la Chişinău, preşedintele tocmai s-a lăsat singur şi fără moştenire şi fără zonă de expertiză.

6. Cine va fi adversarul lui Traian Băsescu, în conflictul cu care fostul preşedinte să se poată încărca politic? Victor Ponta era cel mai bun preşedinte pentru Băsescu.

Analizând toate poziţiile fostului preşedinte, pare să se confirme ceea ce spuneam noi, Smart Politics, încă din vara anului trecut: Pentru Traian Băsescu, cel mai bun scenariu pentru alegerile prezidenţiale din 2014 era ca Victor Ponta să fie ales preşedinte, ca să aibă un personaj faţă de care să fie antiteză, un personaj cu care să-şi poată desena zone de conflict pe care să le poată stăpâni şi câştiga relativ uşor.

7.  Care va fi lovitura de graţie pentru fostul preşedinte?

În opinia Smart Politics, lovitura de graţie pentru fostul preşedinte nu va fi nici una politică, nici una juridică, căci electoratul român are memoria scurtă şi pragul de toleranţă ridicat când vine vorba de supravieţuirea politică. În analiza noastră, lovitura fatală pentru fostul preşedinte va veni abia în momentul în care unii dintre purtătorii de mesaj ai partenerilor euro-atlantici vor transmite mesaje de disociere faţă de fostul şef al statului, ceea ce va însemna că fostului preşedinte nu-i mai este recunoscut niciun merit şi aproape nicio acţiune din ultimii ani.