23 de ani de ură

Prea multă ură guvernează scena politică în România şi divizează societatea. La aproape 23 de ani după ce Iliescu l-a demonizat şi executat pe Ceauşescu, publicul este manevrat exact cu acelaşi mod de operare.

Isterizarea publicului şi divizarea societăţii este combustibilul care alimentează succesul în politică. De la mineriadele lui Ion Iliescu, până la discursul aproape isteric al lui Crin Antonescu, politica s-a făcut în România cu prea multă ură. Discursul anti-Iliescu a adus la putere „Convenţia". Vraiştea guvernării CDR a stat la baza discursului „anti" care l-a cocoţat la putere pe Adrian Năstase. Băsescu l-a demonizat pe Năstase şi s-a instalat cu succes la Palatul Cotroceni. Acum el este demonul exorcizat de Crin Antonescu în discursuri tot mai isterice.

Modul acesta de operare pare a avea succes mereu la public.

Categoric, toţi cei enumeraţi mai sus au comis abuzuri execrabile la putere, oferind suficiente motive pentru coagularea masei critice care să vibreze în rezultatele electorale potrivite. Este un cerc vicios construit din ură injectată în societate, care divizează radical publicul şi ne îndepărtează de un viitor mai bun.

Nimic bun nu se poate construi pe un teren însămânţat cu ură. Discursurile negative ale politicienilor, folosite pentru producerea unei mase critice de manevră, pe care se caţără la putere unii lideri politici, sunt expresia prostiei, iresponsabilităţii şi incompetenţei. Cel mai simplu este să exciţi publicul pentru a obţine o reacţie care să-ţi folosească. Mai greu este să produci proiecte şi soluţii pentru problemele care inflamează publicul.

Anul 2012 ne prinde din nou în faţa unor politicieni preocupaţi numai să se demoleze reciproc, care nu transmit nicio soluţie pozitivă pentru viitor. Nu fac decât să stârnească ură şi divizare în societate. Ponta e preocupat să-l marginalizeze pe Băsescu, lucru care inflamează simpatizanţii preşedintelui. În replică, Băsescu scoate plagiatul din teacă şi îl pune la gâtul prim-ministrului, gest care determină radicalizarea celor care cred că în Palatul Cotroceni sălăşluieşte dracul gol.  Prăpastia se adânceşte.

Antonescu ţipă ca un piţigoi surescitat pe margine, fluturând suspendarea. Colac peste pupăză, ne-am trezit şi cu ţigănia provocată de doctorul în Drept Adrian Năstase care, în calitate de condamnat, nu a găsut altceva mai bun de făcut decât să se urce pe stâlpul „de curent" şi să-şi taie puţin venele, în timp ce colegii lui de partid îşi pun poalele în cap pe stradă şi aruncă cu bebeluşi în forţele de ordine.

Cât de mult seamănă situaţia lui Năstase cu spectacolul dezgustător provocat când „mascaţii" fac razii în palatele clanurilor pentru a ridica vreun bulibaşă! Alt circ mizerabil care a inflamat şi mai mult publicul şi a multiplicat ura în societate.

Indiferent de care parte a baricadei sunteţi, faceţi un exerciţiu scurt de imparţialitate şi priviţi subiectele pe care se ceartă astăzi politicienii. Regăsiţi soluţii pentru vreo probemă personală în discuţiile lor? Unde sunt problemele noastre în toată această ecuaţie? Niciunde!

Pentru că politica alimentată cu ură nu are nicio legătură cu interesul publicului. Este doar o rudimentară reglare de conturi între indivizi primitivi care înţeleg să-şi dea în cap unii la alţii.

Din păcate pentru viitorul nostru, politica de cavernă care se duce în România de 23 de ani este calea către succesul politic, pentru că publicul nu a învăţat încă să crediteze cu încredere proiecte şi soluţii.

Mălin Bot este jurnalist şi redactor-şef adevarul.ro

Citeşte şi alte opinii de Malin Bot:

Despre Adrian Năstase, fără nicio emoţie

Infractorii adunaţi în PDL şi incompetenţii toleraţi în DIICOT

Bestiile din slujba partidelor

România mea şi România lor

Revoluţia care nu a mai avut loc

Nevoia de modele şi morală

De ce nu ne pasă de România?

Atrocităţi comise în numele lui Dumnezeu

Citeşte alte opinii pe platforma “ideilibere.ro“:

“Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta“