100 de ani de la unirea cu Basarabia. Un veac de amăgire. Cum şi-au bătut joc politicienii de unionism la Chişinău
0
Azi se împlinesc 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România, moment în care iluzia reîntregirii este folosită ca magnet electoral. La Chişinău, politicienii români şi moldoveni au confiscat patriotismul autentic al basarabenilor în scop personal: au demarat campania electorală pentru alegerile parlamentare programate în toamnă.
Sentimental, mesajele unioniste rostite la Chişinău emoţionează prin sinceritate. Pragmatic, tema unirii poate bloca definitiv drumul Republicii Moldova spre Europa. Care e soluţia?
Am fost duminică la Chişinău să văd cu ochii mei ce înseamnă patriotismul peste Prut. Şi am văzut aproape 20.000 de oameni sinceri. De ce vor unirea? Simplu: pentru un trai mai bun. Într-o proporţie covârşitoare, cei mai mulţi oameni veniţi duminică în Piaţa Marii Adunări Naţionale erau bătrâni. Generaţia lefurilor mici, devenită ulterior generaţia pensiilor mizere. Generaţia părinţilor cu copii plecaţi departe de casă. Generaţia capturată de un stat mafiot. Vă sună cunoscut? E o descriere care se potriveşte, deopotrivă, Republicii Moldova şi României. Da, din acest unghi, Basarabia e o Românie rămasă în urmă.
Sociologic, suntem uniţi deja în sărăcie. Moldovenii transmit un mesaj onest: vor ca reîntregirea să le aducă o viaţă mai bună, dar, în acelaşi timp, prosperitatea lor să nu devină o povară pentru noi, românii. „Dacă tu ai două maşini, nu trebuie să-mi dai şi mie una ca să-mi fie mie mai bine. Nu asta înseamnă unire“, le explica un bărbat unor jurnalişti români, un mesaj cât un program politic.
Însă patriotismul autentic strigat de basarabeni e folosit parşiv de politicienii moldoveni, unii dintre ei aflaţi în cârdăşie cu liderii români, iar costurile ar putea fi usturătoare. În toamnă sunt programate alegeri parlamentare în Republica Moldova, ultima şansa ca ţara să rămână pe drumul european, deci pe drumul prosperităţii. Favoriţi pleacă socialiştii preşedintelui Igor Dodon, cu mesajul clar pro-Rusia. Un rol decisiv îl va juca Partidul Democrat (înfrăţit cu PSD din România), condus de Vladimir Plahotniuc, oligarhul care controlează Guvernul, politician aşa-zis proeuropean, în realitate duplicitar.
Dreapta moldovenească este, la fel ca în România, eterogenă. Sunt două partide care fac Opoziţie adevărată: Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS), condus de Maia Sandu – învinsă de Igor Dodon la alegerile prezidenţiale, şi Platforma Demnitate şi Adevăr, cu Andrei Năstase în frunte. Cei doi militează asiduu pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, aşadar înfrăţirea cu România să se producă în interiorul UE - versiunea europeană a unirii. Mai sunt alte două partide orientate spre Europa, dar care vor mai întâi unirea cu România, ceea ce ar provoca aderarea automată a Republicii Moldova la UE - versiunea tradiţională a unirii. Pe nişa de electorat unionist se bat: Partidul Unităţii Naţionale (PUN), condus de Anatol Şalaru în tandem cu Traian Băsescu (preşedinte de onoare), şi Partidul Liberal (PL), condus de Mihai Ghimpu şi de Dorin Chirtoacă, primarul demisionar al Chişinăului.
Profitând de faptul că alegerile se suprapun cu anul Centenarului, liderii celor două partide au transformat sărbătoarea unirii de duminică într-un veritabil miting electoral. Traian Băsescu, după ce a cerut ca România să-şi asume unirea ca proiect de ţară, le-a spus celor prezenţi, direct, să voteze cu PUN. Cu fiecare vizită la Chişinău, Traian Băsescu se întoarce în tinereţea sa politică. Este respectat, adulat, face băi de mulţime. Cum se explică? În timpul mandatelor sale de preşedinte, Guvernul de la Bucureşti a simplificat procedura de obţinere a cetăţeniei române pentru moldoveni, a oferit burse pentru studenţi, tabere pentru copii, plus alţi bani pentru investiţii.
Dorin Chirtoacă, cel care a demisionat din funcţia de primar al Chişinăului acuzându-l pe Vladimir Plahotniuc că i-a orchestrat un dosar politic, s-a urcat şi el pe scenă şi a îndemnat lumea să voteze cu liberalii. Din mulţime, pe lângă tricolor, erau fluturate drapele PUN şi PL. Amprenta electorală a discursurilor a crescut treptat, aşa că, spre final, unul dintre organizatori nu s-a mai putut abţine şi a strigat la microfon: „Jos, Dodon!”. N-au fost aplauze frenetice, cum probabil s-ar fi aşteptat, dar nu pentru că oamenii din piaţă îl simpatizau pe preşedintele ţării. Dimpotrivă. Răspunsul e altul: lehamitea. Cei mai mulţi moldoveni cu care am vorbit s-au arătat pur şi simplu scârbiţi de politicienii lor. Ar vrea o unire paralelă cu clasa politică, o unire direct între popoare, ar vrea un pod nu doar peste Prut, ci şi peste politicieni. Evident, există multă naivitate în acest mesaj, dar asta e realitatea. „Toţi au guvernat alături de Plahotniuc, toţi au făcut afaceri cu Plahotniuc. Ce încredere să mai avem în ei?”, spunea o doamnă aflata la pensie, care crede în unire, nicidecum în politicieni.
Câteva detalii despre liderii politici unionişti
Liderul PL, Mihai Ghimpu, fost preşedinte interimar al Republicii Moldova între 2009 şi 2010, se revendică a fi adevăratul unionist din Basarabia. În timpul mandatului său prezidenţial a intrat în conflict cu Traian Băsescu. Certaţi sunt şi azi. „Chiar eu am fost martorul unei scene penibile, când Băsescu era în funcţie şi a încercat să-l contacteze, iar Ghimpu şi-a aruncat telefonul în iaz, când era la pescuit“, povestea, la un moment dat, fostul premier Ion Sturza. Duminică, Ghimpu nu a urcat pe scenă alături de Băsescu, preferând să se plimbe prin mulţime.
Dorin Chirtoacă, vicepreşedintele PL, este nepotul lui Mihai Ghimpu. În ciuda relaţiei contondente dintre unchiul său şi Traian Băsescu, Chirtoacă i-a botezat unul dintre copiii Elenei Băsescu. A condus Chişinăul timp de 10 ani şi a demisionat în februarie, după ce a fost arestat pentru fapte de corupţie.
Anatol Şalaru a fost, până la finalul anului 2016, prim-vicepreşedinte al PL, când a încercat să-l răstoarne pe Mihai Ghimpu de la conducerea formaţiunii. N-a reuşit. La începutul anului 2017 a pus bazele PUN, cooptându-l pe Traian Băsescu în funcţia de preşedinte de onoare. „Anatol Şalaru a intrat în cârdăşie cu Plahotniuc“, a acuzat atunci Ghimpu. „Tu eşti cel care şi l-a dorit şi a semnat pentru ca Vladimir Plahotniuc să fie prim-ministru“, i-a replicat Şalaru.
Ridicolul situaţiei e că partidul lui Ghimpu are 0,7% în sondaje, în timp ce partidul lui Şalaru e la 0,5%, deci aproape că nu au nici măcar şanse teoretice să intre în Parlament, în condiţiile în care pragul electoral e de 6%. Deci câtă relevanţă poate avea un mesaj politic rostit de un lider cu o notorietate în marja de eroare? Dacă nu se întâmplă vreo minune, Ghimpu şi Şalaru vor trece în irelevanţă după alegeri, nu însă şi mesajele unioniste, care vor fi duse mai departe de alţi politicieni.
Miza alegerilor: UE sau Estul pentru totdeauna
Înflăcărarea unionistă este o armă electorală cu două tăişuri. Pe de o parte, moblizează electoratul proromân la urne, dar, în acelaşi timp, în mod perfid, ambiţionează şi electoratul prorus, mult mai numeros şi dirijat de preşedintele Igor Dodon. „Astăzi s-a confirmat vorba din popor că butoiul care mai tare hodorogeşte este pustiu. Aşa s-a dovedit a fi şi cu unionismul – după atâtea luni de propagandă, isterie şi milioane investite, s-a adunat doar un grup nesemnificativ de naivi şi profitori, însoţiţi de nişte lideri politici compromişi şi trădători de ţară", a fost răspunsul lui Igor Dodon la Marea Adunare Centenară de la Chişinău.
Politicienii de dreapta din Republica Moldova tratează alegerile parlamentare ca pe o răfuială personală, deşi miza e viitorul ţării. Anatol Şalaru şi Mihai Ghimpu se bat pe electoratul unionist, deşi foarte probabil nici unul, nici altul nu va trece pragul electoral de 6% pentru a intra în Parlament. Maia Sandu şi Andrei Năstase îşi impart electoratul tânăr, proeuropean, deşi diferenţa între cele două formaţiuni e imensă. PAS, partidul condus de Maia Sandu, este cotat la aproape 17% în sondaje, în timp ce Andrei Năstase - cu 4% - nici măcar n-ar trece pragul electoral. PLDM, formaţiunea în jurul căreia s-a coalizat alianţa europeană de la scrutinul precedent, s-a descompus după arestarea fostului premier Vlad Filat, iar celelalte „partiduleţe“ sunt irelevante. Balanţa ar putea fi înclinată de partidul lui Plahotniuc (PD), aflat şi acum la putere, cotat la 8%, care oficial susţine calea europeană, însă pe sub masă e în cârdăşie cu Igor Dodon. Numai că prezenţa lui Plahotniuc într-o alianţă europeană decredibilizează din start orice formulă de guvernare.
Singura şansă ar fi ca partidele de dreapta, fie ele prounioniste sau pro-UE, să tragă în aceeaşi direcţie pentru a împiedica o viitoare majoritate a socialiştilor. Dacă după alegerile din toamnă partidul lui Igor Dodon va deţine puterea executivă, în Republica Moldova nu doar soarele va veni de la Răsărit, ci şi decizia politică. Cât despre unionism, cu Dodon în fruntea ţării şi cu partidul său la guvernare, concluzia e dinainte ştiută: Basarabia nu va fi niciodată România.
Se încarcă comentariile...
