Armele şi armurile războinicilor antici. Colecţia spectaculoasă de spade cu pietre preţioase expusă în România
0Muzeografii susţin că războinicul este cel căruia i se datorează cele mai multe invenţii dintr-o societate. Nevoia lui de arme şi echipamente militare a determinat dezvoltarea unei adevărate tehnologii, încă din cele mai vechi timpuri, precum şi apariţia de artizani în domeniu.
Pentru a-şi creşte considerabil şansele de izbândă pe câmpul de luptă, pe lângă strategie şi curaj, războinicii au avut dintotdeauna nevoie arme şi armuri. Acest lucru era valabil şi în perioada antică.
Atât pe câmpul de bătălie, cât şi în afara lui, războinicul celt (secolele III-II î. Hr.) căuta să arate bogăţia şi prestigiul lui prin aspect şi prin calitatea îmbrăcămintei şi a echipamentului, susţine arheologul Marius Ardeleanu, de la Muzeul de Istorie Baia Mare, responsabilul expoziţiei de arme şi armuri "Pe urmele lui Marte". Potrivit spuselor sale, în lumea celtică, purtarea armelor era dreptul şi îndatorirea fiecărui om liber şi îl ajuta să se diferenţieze de marea majoritate neliberă. Panoplia de bază a războinicului celt a fost lancea şi scutul, cărora li putea adăuga spada şi, în unele cazuri, o cămaşă din zale şi un coif.
"Spada era arma primară şi simbolul războinicului. Era arma care arăta statutul înalt şi prestigiul războinicului, motiv pentru care multe erau frumos decorate cu metal sau pietre preţioase. Analiza spadelor descoperite de către arheologi au arătat că erau de o calitate înaltă, flexibile şi cu un tăiş foarte ascuţit. Coifurile erau destul de rare, fiind purtate doar de cei a căror faimă şi prestigiu le permitea. Puteau fi din bronz, însă majoritatea aveau calota din fier, cu protecţie pentru ceafă şi obraji", a explicat arheologul băimărean.
În ceea ce priveşte zalele, acestea erau şi mai rar întâlnite decât coifurile, purtate doar de nobilii războinici de cel mai înalt rang.
Infanteristul era înarmat cu o lance din lemn cu capetele din fier, o spadă lungă, prinsă la brâu cu o curea din piele sau sârmă şi cu o cataramă din bronz sau fier. Pentru protecţie folosea un scut de formă ovală, alungit, din lemn acoperit de obicei cu material textil sau piele, decorat cu motive celtice. Unii purtau pelerina împăturată pe umăr, în diagonală pe corp şi prinsă la umăr cu o fibulă, de obicei din fier.
Războinului grec-hopit (secolele V-IV î. Hr.) era un tip de infanterist din Grecia antică ce lupta înarmat cu spadă, fie dreaptă cu două tăişuri (xifos), fie curbată cu un singur tăiş (machaira) şi lance. Pentru protecţie avea un scut, o armură din straturi succesive de in lipite cu clei de oase şi un coif din bronz cu sau fără penaj, în funcţie de gradul combatantului.
Despre războinicii germanici, Marius Ardeleanu precizează că nu erau atât de echipaţi precum celţii: "Echipamentul de bază era scutul, lancea/suliţa şi spada, alături de nelipsitul cuţit purtat la brâu. Majoritatea nu purtau cămăşi de zale sau coifuri, pentru că erau destul de scumpe şi nu corespundeau tacticii combative a unui luptător germanic (pedestraş), a cărui mobilitate în luptă era un avantaj". Zalele şi coifurile făceau parte din echipamentul luptătorilor mai bogaţi, cu siguranţă călăreţi.
"Războinicul germanic timpuriu (sec. I î. Hr. - sec I după Hr.) era înarmat cu câteva suliţe, spadă scurtă cu un singur tăiş, un scut dreptunghiular, cu colţurile rotunjite, confecţionat din lemn. Pentru protecţia mâinii, scutul era prevăzut în partea centrală cu un umbo din fier sau din lemn", afirmă sursa citată. Cămaşa era prinsă cu o curea din piele care putea avea cataramă din brpnz sau fier, uneori decorată cu motive geometrice. Pelerina, de obicei decorată în carouri, era prinsă într-o parte cu o fibulă din bronz sau din fier.
Vă mai recomandăm:
Din adâncul pământului, în expoziţie. Cum ajunge un obiect de patrimoniu, piesă de muzeu