Târgu-Mureş: Alex Man, împătimit al muzicii jazz

Are două mari pasiuni, jazzul şi motocicletele. Se consideră un om fericit de fiecare dată când urcă pe scenă.

A început să cânte la chitară la vârsta de 12 ani pentru că l-au atras în mode deosebit sonorităţile acestui instrument. „În acea perioadă era la modă muzica rock ’n roll, iar chitara era un instrument de referinţă. Am avut mai mulţi idoli. Aş putea spune că, cu cât am înaintat în vărstă, preferinţele mele în materie de chitarişti s-au schimbat treptat. Spre exemplu, când am început să învăţ primele acorduri îmi placea Carlos Santana. Cu timpul am descoperit muzica jazz şi m-a atras în mod special muzica lui Wes Montgomery ”, spune Alex.

Prima chitară a primit-o de la tatăl său, în copilărie. Nu păstrează niciodată vechile chitare pentru că nu se ataşează de ele. Pentru Alex chitara este un simplu instrument. Îi acordă toată atenţia atâta timp cât îi este de folos.    

Fiecare concert a fost o provocare

Primele concerte le-a avut când era elev. “Erau organizate cu ocazia diferitelor evenimente, pe la Casa Pionierilor sau cele organizate de UTC. Pe atunci cântam rock. Începând cu primul concert de după revoluţie am cântat doar jazz. Nu pot număra concertele la care am fost. Ceea ce pot spune însă, este că fiecare cântare este o provocare. Lucrez simultan cu mai multe formule. Spre deosebire de lumea rock-ului, în jazz nu se învârt lucurile în jurul unei trupe sau a unui nume. Colaborez cu Pedro Negrescu, Sorin Romanescu şi timişorenii Johnny Bota, Lucian Nagy şi Toni Kuhn. Alături de Sorin lucrez acum la proiectul Standards on Double Six, adică la două chitare, ceva unic în România. Modelul a mai existat în istoria jazzului. În ţara noastră este dificil de pus în aplicare pentru că sunt puţini chitarişti buni”, spune chitaristul. 
   
Public restrâns dar dedicat

Procentul publicului care este format pentru jazz este, spune Alex, foarte mic. « Acest fenomen poate fi întălnit în întreaga lume. Iubitorii jazzului sunt în număr nesemnificativ în comparaţie cu alte genuri de muzică. Pot spune că jazzul devine încet o muzică cultă. Mă bucur de fiecare dată când ajung într-un local şi apar acei oameni cu adevărat dedicaţi. Oamenii trebuie să simtă linişte şi pace. În acelaşi timp există şi multă spontaneitate. Jazzul este ca un joc de şah. Ştii cum începe dar nu ştii cum se va termina. Într-un spectacol nu îmi place gălăgia. Asta se întâmplă atunci când evenimentul este unul mixt, dedicat mai multor genuri de muzică, la care nu vine doar publicul cunoscător de jazz”, mai spune Alex. De curând, chitaristul a câştigat premiul “Revelaţia anului”, acordat de Fundaţia Muzza.
 
Întrebări şi răspunsuri:

Ce oportunităţi au fost până acum legat de cariera dvs. muzicală ?
A.M.: Am avut oportunitatea de a câştiga bani din muzică. Am avut o perioadă în viaţa mea când am cântat în occident. Totuşi în acea perioadă nu cântam jazz ci muzică pop, o muzică antrenantă şi mai apreciată, din care se puteau căştiga bani. Din jazz nu am facut avere, dar îmi aduce în schimb satisfacţie profesională. Acum nu cred că m-aş mai întorce la muzica pop.

Cum împăcaţi concertele cu locul de muncă?
A.M.: La acest capitol mă consider un om norocos. Am avut şansa de a jongla cu cele două mari pasiuni din viaţa mea. Îmi căştig existenţa din jazz şi motociclete. Atunci când nu am concert, lucrez la un atelier de reparaţii motociclete. Aşadar, sunt un om fericit pentru că am ocazia de a face ceea ce îmi place.

Ce-i place: Apreciez la oameni corectitudinea şi sensibilitatea. Îmi place să călătoresc, în special cu motocicleta. Am o pasiune pentru motociclete. Fac des plimbări până la Sovata sau prin împrejurimi, cu motocicleta mea. Îmi place să citesc o carte bună sau să urmăresc un film bun, atunci când e posibil.

Ce nu-i place: Nu îmi place politica pentru că acolo unde se face politică, rezultatul nu este niciodată unul 100% pozitiv. Nu îmi place stresul cotidian. Nu mă afectează pentru că m-am obişnuit, dar nu îmi place. Nu mă omor după cărţile science fiction. Le prefer pe cele de specialitate pentru că avem o viaţă scurtă şi nu ne permitem să pierdem timpul.

Profil:
Născut: 23 august 1969, Dej
Studii: Grup Şcolar Industrial
Familie: Căsătorit, un copil