Diferenţa dintre domn, domnitor şi voievod: de ce conducătorii Ţării Româneşti au fost numiţi în mai multe feluri

De multe ori, când ne referim la conducătorii Ţării Româneşti folosim, fără să ştim, o titulatură greşită. Istoricii ne arată că, de fapt, există diferenţe reale între cele trei categorii: domn, domnitor şi voievod.

"Voievod" vine de la organizarea militară a vechilor slavi şi înseamnă comandant militar. Începând din secolul al XVII-lea, odată cu cedarea puterii politice şi militare Imperiului Otoman, titulatura de voievod se contopeşte cu cea de domn, pentru ca, din secolul următor să devină un rang nobiliar înalt, echivalent cu cel de paşă în cadrul structurii organizatorice a Imperiului Otoman.

"Voievod înseamnă comandant militar, iar domnul este conducătorul întregului stat. Poate apărea o situaţie în care o personalitate să fie numită şi domn şi voievod. Domnul se află în fruntea ierarhie medielvale şi este sinonim cu regele", explică istoricul Florin Petrică, de la Curtea Domnească din Târgovişte.

"Mare voievod şi domn" = mare comandant militar şi şef suprem

"În general ei se numeau domni şi aşa trebuie numiţi, nu voievozi, pentru înseamnă mai puţin. Domnul nu este totuna cu domnitorul. Domnitorii apar după regulamentele organice, deci după 1830. Până atunci, toţi trebuie numiţi domni, nu domnitori", mai spune Florin Petrică.

Potrivit DEX, domn = titlu oficial al domnitorilor Ţării Româneşti şi Moldovei sau nume dat lui Dumnezeu. De asemenea, titulatura de "domnitor" s-a folosit între 1859 şi 1881 şi a fost titlul oficial al conducătorului Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei. Numai doi principi au purtat titlul, oficial de domnitor în Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti: Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866, înlăturat) şi Carol I (ales 1866 - 1881), din singura dinastie Hohenzollern-Sigmaringen.

În 1881, Carol a fost încoronat drept rege al României, care fusese recunoscută ca ţară independentă, nemaifiind vasală otomană încă din 1877/78.