Monografia Slatinei, lansată la 110 ani de la ultima lucrare de amploare semnată de George Poboran. „Este o adevărată Biblie a oraşului“
0Slătinenii dornici să cunoască trecutul oraşului au la dispoziţie, de miercuri, 28 noiembrie 2018, o lucrare îndelung documentată care prezintă istoria municipiului de la origini şi până în 1947.
„Istoria oraşului Slatina“ este în fapt teza de doctorat a autorului, doctorul în istorie Laurenţiu Guţică-Florescu, directorul Muzeului Judeţean Olt, şi reprezintă sinteza anilor de cercetare documentară. Lucrarea are, de altfel, în cele aproape 600 de pagini, mii de note de subsol.
„Este teza de doctorat a domniei sale, o carte care impresionează prin volum, prin rigurozitate ştiinţifică şi acurateţea redării istorice. Este o carte care vine să completeze un gol resimţit de multă vreme, atât în planul cercetării ştiinţifice, cât şi în viaţa acestui oraş. Prima monografie a oraşului Slatina a fost publicată de George Poboran într-o primă ediţie în 1902 şi a fost reeditată în 1908. Din anul 1908 Slatina nu a beneficiat de o lucrare monografică, chiar dacă de-a lungul timpului diverşi istorici, mă gândesc în primul rând la Mihai Butoi, la Gheorghe Mihai şi alţii, au acoperit unele segmente. Or Laureaţiu, după 110 ani, iată că vine cu această lucrare, cineva spunea mai devreme, o adevărată Biblie. Preiau această expresie, este o adevărată Biblie a oraşului“, a apreciat fostul director al Muzeului Judeţean Olt, doctorul în istorie Aurelia Grosu.
„În această lucrare vedem primele elemente care atestă existenţa acestei localităţi, vedem partea de Ev Mediu, care este foarte bogată, partea Premodernă a istoriei oraşului, partea Modernă a istoriei oraşului Slatina. Dacă pornim de la statutul de sat, continuăm cu statutul de târg şi apoi de oraş, observăm cum peste ani oraşul acesta încet, dar sigur, s-a dezvoltat, cum a trecut prin marile prefaceri ale istoriei ţării. Vedem cum acest oraş s-a încadrat perfect în marile momente ale istoriei neamului românesc. Numai dacă amintesc aici de 1907, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, perioada de după război, dar fabuloasă este perioada interbelică, pentru că aici găsim oraşul în plină expansiune. Şi domnul Guţică reuşeşte să îmbine toate acestea, pentru că dezvoltarea unui oraş înseamnă în acelaşi timp parte economică, socială, cultură şi de asemenea învăţământ, ele sunt prinse cu preaplin de măsură în această carte, lucru care nu exista în ceea ce s-a scris până acum. Faptul că a reuşit să adune la un loc şi să lege în mod armonios o realitate existentă cu documentele, cu argumentaţie, pentru că este foarte important în istorie atunci când susţii ceva să vii cu documentul indubitabil, cel care atestă că lucrurile au stat într-adevăr aşa. Mai mult decât atât, domnul Guţică are un spirit extraordinar, pe care nu ţi-l dă decât ştiinţa şi care face ca toate aceste documente să fie interpretate corect, să ducă printr-un fir logic la nişte concluzii. Ei bine, ele sunt pertinente“, a argumentat şi directorul Serviciului Judeţean Olt al Arhivelor Naţionale, dr. Bogdan Bădiţoiu.
Alături la lansarea oficială a monografiei, care a avut loc la Muzeul Judeţean Olt, autorului i-au fost prietenii şi colaboratorii, care au vorbit atât despre lucrare, cât şi despre sentimentele care îi animă pe slătineni, fie ei de „baştină“ sau „venetici“. O intervenţie interesantă a avut Hashim Memish, unul dintre cei mai cunoscuţi albanezi din România, care a vorbit despre istoria familiei sale de trei secolo pe aceste meleaguri.
„Mintea umană este un fel de fântănă a vieţii din care coborâm ciutura adesea ca să sorbim apa învăţăturii, acesta ar fi motto-ul cărţii de faţă. M-am străduit să continui eforturile celor care au aprins lumina cunoaşterii istorice în acest judeţ şi nu pot să nu menţionez aici începând de la Ioan Moroşanu, basarabeanul care a venit să facă muzeu şi a făcut primele cercetări paleolitice aici, nu pot să-l uit iarăşi pe profesorul Gheorghe Mihai, fost director al Arhivelor Naţionale, pe profesorul Nicolae Optaşi pe care eu îl consider cel mai mare istoric pe care l-a dat Slatina şi care are mulţi discipoli în oraş, pe Ioan Ionaşcu, vrânceanul venit să ne scrie „Biserici, chipuri şi documente din judeţul Olt“, pe toată această strădanie eu am încercat să fac un efort de continuare. Cartea asta este o fântână în timp. O să vedeţi că sunt episoade în care săpând vezi că apa câteodată nu este atât de dulce, e sălcie, e amară. Sunt rădăcinile noastre comune pe care le avem. Oraşul Slatina este un oraş cu o fizionomie istorică inconfundabilă, o visterie istorică cu nimic mai prejos decât a altor oraşe din ţară, de aceea atunci când am susţinut teza de doctorat o parte dintre profesori au rămas impresionaţi, ştiau foarte multe lucruri despre ceea ce înseamnă partea de arheologie, dar nu ştiau ce s-a întâmplat în partea de istorie contemporană. Este o carte scrisă cu suflet, cu sentiment, am încercat să fiu riguros, (...) am încercat toate aceste lucruri să le fac cu pasiune şi cu modestie“, a mărturisit autorul.