Gângania care îi aduce la disperare pe legumicultorii români. Cum poate fi combătut păgubosul vierme-sârmă
0Unul dintre dăunători care le-au dat mari bătăi de cap legumicultorilor și în acest an agricol este viermele-sârmă, de care se scapă foarte greu și care poate reduce cu până la jumătate producția.
Fermierii caută de obicei soluția atunci când viermele-sârmă atacă culturile înființate. Dacă au câștigat lupta de moment, aplicând tratamentele indicate de specialiști, de cele mai multe ori nu mai revin în toamnă să se identifice motivul pentru care acest dăunător s-a instalat.
Un prim pas în lupta cu viermele-sârmă este, spune inginerul agronom Doru Crăciunescu, testarea solului.
„Ține în primul rând de reacția solului. Dacă viermele-sârmă e acolo, automat reacția solului este una acidă”, spune specialistul. „În primul rând trebuie corectată reacția solului, pentru că produsele pe care le folosim, remediile în vegetație sau în prealabil, nu au un mare efect”, completează agronomul.
Prezența viermelui-sârmă indică un pH mic al solului, iar problema poate fi corectată folosind var, dolomită, amendamente calcaroase etc.
„Sunt mai multe variante, dar ce sau cât trebuie vedem doar dacă facem analiza solului”, precizează specialistul. Această analiză s-ar putea să vă coste chiar mai puțin decât tratamentele necesare combaterii dăunătorului în vegetație, având același preț indiferent de suprafața investigată.
Momentul propice – toamna, după defrișare
Cel mai bun moment pentru a face analiza de sol și a corecta, dacă se impune, carențele este toamna, după defrișare, până la arătura propriu-zisă.
„Dacă va fi nevoie de a aplica ceva, această amendare a terenului trebuie făcută sub arătură”, explică agronomul.
Soluții există chiar dacă am ratat acest moment și, în primăvară, observăm că ne confruntăm din nou cu aceeși problemă, doar că acestea nu vor fi la fel de eficiente și efectele nu vor persista la fel de mult.
Modul cum îngrijim și exploatăm terenul are de asemenea importanță în apariția dăunătorilor. Una dintre marile greșeli pe care le fac legumicultorii, indiferent că e vorba de spațiu protejat sau de grădină, este să nu îndepărteze resturile vegetale. „Lasă resturile vegetale pe sol. Și automat acolo se dezvoltă tot felul de probleme, iar acesta este un dăunător căruia îi place să aibă ce mânca în permanență. Un dăunător care roade. Dacă are ce mânca, va rămâne”, precizează Crăciunescu.
Important este de asemenea ca, dacă exploatațiile sunt apropiate, și vecinul să lupte în același timp împotriva acestui dăunător, astfel încât riscul reapariției să fie eliminat.
Cât de intensiv este exploatat terenul are de asemenea importanță. Acolo unde legumicultorii obțin și trei-patru culturi pe an pe același teren, probabilitatea ca solul să aibă nevoie de intervenție este mult mai mare. Contează de asemennea și la ce adâncime se realizează arătura.
„Cei mai mulți fac această operațiune cu motosapa, care merge la o adâncime foarte mică. Cel mai rău este să are primăvara. Sunt foarte mulți factori care conduc la o degradare a solului, implicit a PH-ului. Pentru că atâta timp cât terenul este acoperit, nu este drenat, nu este aerisit, nu-l vede soarele, nu-l vede apa, dacă este compactat nu se aerisește de aceeași natură. Iar toate aceste lucruri, în timp, dăunează”, a conchis Doru Crăciunescu.