Ploieşti: Emilia Luchian este sufletul Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”

Profesoara de istorie şi-a dedicat întreaga activitate proiectelor care implică lucrul cu copiii şi spune că îşi doreşte să predea foarte mult timp de acum încolo, deşi teoretic, în luna august a acestui an ar trebui să se pensionaze.

În 1978, Emilia Luchian preda istorie pentru prima dată în Prahova, la un liceu din Urlaţi, cu toate că, pentru a ajunge la elevi, era nevoită să petreacă cel puţin două ore în fiecare zi în autobuz, făcând naveta între Ploieşti şi Urlaţi.

„Pauzele dintre ore le petreceam citind, în special istorie şi filosofia istoriei", spune profesoara. Aceasta îşi aminteşte cu drag de Cristian Vasile, un profesor de istorie modernă şi filosofie din facultate, care, pe lângă statul de profesor, este şi modelul pe care Emilia l-a urmat în întreaga sa carieră.

„Venea la cursurile de istorie cu o hârtie împăturită pe care avea notate toate ideile lecţiei şi putea să ne vorbească ore în şir după aceste notiţe. Înainte aveam şi eu a astfel de hârtie împăturită, însă de câţiva ani nici nu mai am nevoie de ea, am totul în minte, înainte să mă prezint în faţa elevilor", explică profesoara.

Prietena elevilor

La o oră de curs ţinută de Emilia Luchian elevii sunt antrenaţi la o discuţie deschisă pe o temă istorică ceea ce îi ajută să înveţe mai bine istoria, personajele, faptele, gândirea logică.

În 1991 profesoara a fost detaşată pentru patru ani la Colegiul Naţional „I.L.Caragiale" din Ploieşti, iar apoi a ajuns la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul", unitate de învăţământ la care predă şi în prezent.

„Copiii sunt la fel pentru mine, indiferent unde predau, necesităţile lor s-au schimbat, odată cu modificările din societate şi din atitudinea lor, dar fondul copiilor este acelaşi, eu reuşesc să comunic foarte bine cu ei", explică Emilia.

Ea consideră că menirea sa este de a le oferi tinerilor cât mai multe informaţii. Se mândreşte cu foştii săi elevi, unii profesori de istorie la Urlaţi, Ploieşti, patru muzeografi şi doi doctori în istorie, care, spune profesoara, au reuşit să-şi depăşească dascălul.

Proiecte şcolare şi extraşcolare

De şapte ani de zile, profesoara derulează proiectul „Suflet pentru suflet", prin intermediul căruia oferă sprijin bătrânilor copiilor cu handicap şi celor fără părinţi.

Chiar şi luna aceasta, profesoara va ajunge la azilul de la Lilieşti, pentru a aduce un zâmbet pe chipul bătrânilor de aici.

De asemenea, în cadrul proiectului „De la fraţi pentru fraţi", Emilia a donat mai multor licee din Republica Moldova manuale, cărţi şi alte materiale didactice, beneficiind de un mare ajutor din partea Fundaţiei „Mihai Viteazul".

Emilia Luchian este însă o prezenţă constantă la toate evenimentele cu temă istorică pe care le organizează muzeele, Cercul Militar, Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti, Societatea Culturală Ploieşti „Mileniul III" şi multe alte instituţii culturale locale.

Emilia conduce şi activitatea Cercului istoric „Cultul Eroilor", ea fiind şi autoarea volumului „Aromânii, pretutindeni, nicăieri", dar şi autoarea unui alt volum, care va ieşi curând pe piaţă. „În luna august trebuie să mă pensionez, dar am primit o prelungire de trei ani în care mai pot preda, ceea ce îmi doresc să fac oricât de mult este posibil, pentru că eu sunt omul şcolii", este de părere Emilia Luchian.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum aţi debutat în învăţământ?

E.L.: În 1973 am fost profesoară de istorie la Brăila. Prima mea zi a fost extrem de emoţionantă, pentru că nu credeam că am talent pedagogic, facultatea te pregăteşte, însă contactul cu copiii este deosebit. Ei mi-au arătat că, în judeţul Brăila, pot fi o profesoară bună. Copiii mi-au deschis lumea şcolii, chiar dacă erau copii simpli, de gimnaziu.

Ce înseamnă istoria pentru dumneavoastră?

E.L.: Istoria îmi permite să fac interpretarea evenimentelor. Eu am predat şi geografie, dar această materie nu mă lăsa să fac această interpretare, trebuia să am o pregătire în acest sens. Am fost şi educatoare, în 1974, când am vrut să vin în Prahova, dar pe atunci nu erau locuri în şcoli, iar eu eram tânără şi trebuia să-mi aştept rândul.

Ce-i place:

Are foarte multe hobbyuri:  ascultă diferite stiluri de muzică expresivă, face rebusuri, îi place croitoria, citeşte foarte mult, îi plac filmele şi teatrul în mod deosebit.

Ce nu-i place:

Profesoarei nu îi place murdăria, necinstea, lipsa onoarei, deşi i s-a mai întâmplat să aibă de-a face cu oameni care au aceste defecte. De asemenea nu îi plac funcţiile şi a refuzat întotdeauna să deţină o funcţie, fie în şcoală, fie în afara acesteia.

Profil

NĂSCUTĂ:

26 ianuarie 1951, Brăila

STUDII:
Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea „Al. I. Cuza", Iaşi

FAMILIE:
Are o fată de 34 de ani şi o nepoţică de 4 ani