Cum au ucis bombardierele americane zeci de copii la Piteşti. Ziua care n-a fost niciodată comemorată de autorităţi
0Pe 6 mai 1944, oraşul Piteşti a fost ţinta principală a aviaţiei Aliate. Timp de aproximativ 15 minute, bombele lansate de 80 de avioane americane au omorât 176 de persoane – dintre care 29 erau copii – au rănit peste 450 de persoane şi au produs importante pagube materiale. A fost cea mai sângeroasă zi din istoria oraşului, pe care autorităţile din Piteşti nu au comemorat-o niciodată.
Era zi de sâmbătă, iar la Piteşti, în zona Zăvoi, în estul oraşului, se ţinea târgul săptămânal. Alarma a fost dată cu un sfert de ceas înainte de ora 11, iar bombardamentul efectiv s-a derulat între orele 11.45 şi 12.00.
Aşa cum reiese din darea de seamă a Primăriei Piteşti din 20 mai 1944, dare de seamă aflată în arhivele oraşului, pagubele au fost foarte mari. Astfel, au fost bombardate 31 de străzi şi nu mai puţin de 158 de case au fost distruse în întregime, iar alte 365 au fost avariate. Aviaţia americană a lansat în total nu mai puţin de 216 bombe, dintre care 207 au explodat.
În total, au fost înregistraţi 176 de morţi, dintre care din păcate nu mai puţin de 29 au fost copii. Dintre cei 176 de morţi, 36 au fost neidentificaţi. Au fost 458 de răniţi, dintre care 108 internaţi în spitale.
Bombardamentul a dus la distrugerea completă a mai multor clădiri importante: internatul liceului Brătianu, cazarma gardienilor publici, şcoala nr. 3 de fete, biserica Sf. Ilie, Banca Creditul Agricol şi o brutărie. Marea majoritate a reţelei electrice a fost distrusă.
Mărturia unui supravieţuitor: „Am avut senzaţia că e Apocalipsa. Au ucis zeci de copii şi asta mă face să mă înfior şi acum după atâţia ani”
Iulian Badea are 90 de ani acum şi a fost martorul acelui teribil bombardament din 6 mai 1944. Nu vrea să fie fotografiat, însă acceptă să rememoreze acele dramatice momente. „Aveam 16 ani pe atunci, îi împlinisem cu două săptămâni înainte de bombardament... Locuiam la câteva sute de metri de târgul săptămânal, acolo unde bombardamentul a făcut prăpăd... În acele momente am avut senzaţia că se va termina totul, că oraşul va fi ras de pe suprafaţa pământului, că e Apocalipsa... Şi eu am fost rănit la un picior şi am stat o săptămână în spital. Au ucis zeci de copii şi asta mă face să mă înfior şi să tremur şi acum după atâţia ani... De ce? De ce? Unul dintre prietenii mei a fost desfigurat de o explozie... Am început acea zi frumoasă de mai cu zâmbete şi am încheiat-o cu multe lacrimi. Şi mă doare că autorităţile din Piteşti nu au comemorat niciodată acest tragic eveniment. Nu au ridicat niciun monument, nici măcar o plăcuţă comemorativă, nimic. Oraşul şi-a uitat martirii...”, spune domnul Iulian Badea cu lacrimi în ochi.