Distincția specială primită de salvamontiștii din Neamţ. Cum e viaţa de salvator contracronometru, la cota 1.850
0Serviciul Salvamont Neamţ a fost decorat cu Emblema de Onoare a Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, ceremonia având loc la sediul Ministerului Afacerilor Interne. Despre cum este viaţa de salvator la cota 1.850 de metri relata Raul Papalicef, şeful structurii care acţionează în Ceahlău.
Pe data de 3 martie 2023, la sediul MAI din Bucureşti, cu ocazia Zilei Protecţiei Civile din România, a avut loc festivitatea de decorare a 70 de salvatori şi structuri de salvare din diferite domenii. A fost o recunoaştere a meritelor celor care-şi desfăşoară activitatea în condiţii extreme, în munţi.
„Salvamont România şi serviciile din Argeş, Gorj, Harghita, Neamţ, Prahova, Sibiu, Mureş şi Bihor au fost decorate de către ministrul Afacerilor Interne, dl. Lucian Bode şi de către secretarul de stat, şef al DSU, dr. Raed Arafat, cu Emblema de onoare a Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă“, a transmis Salvamont România.
La festivitatea oficială, distincţia acordată Salvamont Neamţ i-a fost înmânată lui Raul Papalicef, doctor de profesie, şeful structurii înfiinţate chiar de el, care a părăsit medicina cu mulţi alţi ani în urmă. Acesta spune că a fi salvator montan nu implică nimic idilic, ci doar riscuri asumate fie zi, fie noapte, pe ploaie, zăpadă, gheaţă sau viscol.
Iar în meseria lor trebuie temeinice cunoştinţe medicale şi de utilizare a aparaturii de prim ajutor, tehnici de alpinism, schi, condiţie fizică extremă şi multe, foarte multe antrenamente. Şi peste toate, intervenţii grele, uneori în cazul unor turişti veniţi total nepregătiţi pe munte şi care devin propriul lor duşman din inconştienţă sau teribilism.
„Lungul drum spre casă al salvatorului montan“
În aceste situaţii sunt chemaţi salvamontiştii, în misiuni contracronometru şi care în marea majoritate a situaţiilor reuşesc să salveze vieţi. Celor mai aventuroşi, Raul Papalicef le dădea sfaturi pertinente pe pagina de Facebook şi le recomanda să citească, încet şi fără grabă, rândurile scrise de el, relatând şi despre rutina cotidiană la baza de la Cabana Dochia:
„La fiecare sfârşit de săptămână, o echipă asigură intervenţia în baza de altitudine din Ceahlău. Urcă înainte de sosirea primilor turişti, verifică traseele, comunicaţiile şi când situaţia o impune fac analiza stratului de zăpadă. Dacă trebuie să intervină, cel mai mare duşman este timpul. Niciodată nu ai timp. Orele curg încet în baza salvamont. Între rapoartele de tură se fac exerciţii tematice, pregătire cu candidaţii aspiranţi, simulări“.
Salvamontistul explică acest lucru ca fiind o rutină a sistemului, menită să îi ţină permanent în alertă, permanent pregătiţi pentru cele mai grele situaţii. De-a lungul anilor, sute de oameni au primit a doua şansă la viaţă şi au fost smulşi din viscol sau din situații limită pentru că echipa a fost la datorie ;i a câştigat în lupta cu timpul.
„Mai sunt puţine ore până când se lasă noaptea şi câteodată forţele naturii se dezlănţuie furibund. Sunt singuri şi sunt conştienţi că nimic nu trebuie să li se întâmple, fiindcă ei sunt pe cont propriu. Pe ei nu vine nimeni să-i ajute. Pentru ei nu există o echipă de prim răspuns sau cel puţin nu există una care să ajungă în timp util. E lungul drum spre casă al salvatorului montan“, mai consemna Raul Papalicef.
Iată şi un exemplu de „temerari“, care s-au aventurat pe munte când nu trebuia. În decembrie 2021, doi bucureşteni intenţionau să ajungă la Cabana Dochia, având cu ei şi copilul de doar opt luni. Au fost surprinşi de viscol, dar norocul lor a fost că au găsit pe un indicator un număr de urgenţă. Au fost găsiţi de salvamontişti, copilului i s-au aplicat pături termice, fiind duşi la cabană.