Cum ar trebui să arate o relaţie perfectă între părinţi şi copiii lor adolescenţi
0Relaţiile dintre copii şi părinţi sunt speciale, încununate cu iubire şi respect. La vârsta adolescenţei, însă, tinerii se distanţează de părinţi, comunică tot mai puţin cu aceştia, pun un accent deosebit pe cercul de prieteni şi de multe ori relaţia părinte-adolescent are de suferit. Psihoterapeuţii oferă însă sfaturi, îndeosebi părinţilor, pentru a face ca adolescenţii să-i simtă aproape şi să nu dorească să-i îndepărteze.
Adolescenţa este o perioadă a vieţii extrem de uimitoare, dar în acelaşi timp năucitoare. În perioada de asolescenţă a copiilor, părinţii nu trebuie să fie nici prea protectori, dar nici extrem de severi. Afectivitatea dusă la extrem, dar şi nepăsarea dăunează relaţiei.
De aceea, trebuie găsit un echilibru, părinţii trebuie să le inspire copiilor încredere. Comunicarea este extrem de importantă.
‘’Este important ca părinţii, dar şi adolescenţii, să ştie că distanţarea în perioada adolescenţei este un fenomen universal şi normal. Dar pentru ca această distanţare să fie cât mai puţin dureroasă, este important să fie menţinute deschise căile de comunicare. O comunicare deschisă înseamnă că pot să-ţi spun ce gândesc sau simt fără să-mi fie teamă că mă vei jigni, că mă vei ameninţa că-ţi retragi dragostea de părinte, că mă vei judeca sau pedepsi, înseamnă că mă laşi să greşesc şi să învăţ din greşelile mele, că-mi pot exprima emoţiile’’, spune psihoterapeutul Daniela Mitrofan.
Părinţii trebuie să fie înţelepţi şi să-şi amintească că şi eu au fost la rândul lor adolescenţi şi că această perioadă este esenţială.
‘’O relaţie bună este cea în care părinţii îşi sprijină copiii şi le permit, în acelaşi timp, să-şi găsească propria voce, dincolo de ceea ce vor ei pentru copiii lor. Îi ofer sprijin copilului şi-i arăt că sunt lângă el, acceptând însă faptul că el nu are nicio obligaţie să-mi trăiască visurile şi dorinţele. Exprimarea emoţiilor trebuie încurajată, iar acest lucru duce la consolidarea relaţiei părinte-adolescent, relaţie în care poate fi încurajată exprimarea nu doar a emoţiilor pozitive, cât şi a celor negative. Părinţii, dar şi copiii, trebuie să-şi respecte reciproc intimitatea şi să nu invadeze spaţiul celuilalt, atât spaţiul fizic, cât şi cel emoţional. De multe ori, ca psihoterapeut întâlnesc la clienţi şi nu numai idei potrivit cărora un copil este „prea mic” pentru a avea nevoie de intimitate’’, mai spune psihoterapeutul Daniela Mitrofan.
Important, de asemenea, este ca părinţii nu doar să ofere sfaturi, ci să şi arate comportamentele pe care doresc să le încurajeze. Nu putem cere de la adolescenţii în formare să vorbească cu noi, să ne ceară sfatul şi să aibă încredere în noi, dacă nu practicăm noi înşine toate aceste aspecte care ţin de orice relaţie, de oricare natură ar fi ea, prin puterea exemplului.
Vă mai recomandăm: