Video VIDEO Satele din Ţinutul Pădurenilor faimoase pentru iernile grele. Cum arată locurile de basm unde oamenii trăiesc fără teama gerului şi a viscolului
0Drumul spre satele cele mai îndepărtate din Ţinutul Pădurenilor reprezintă o aventură riscantă în aceste zile, cu ninsori abundente.
Poiana Răchiţelii, localitatea cea mai populată dintre satele comunei Cerbăl, se află la circa 40 de kilometri de Hunedoara în Munţii Poiana Ruscă. Satul în care locuiesc circa 100 de oameni se înfăţişează pe o culme înconjurată de codrii seculari, la capătul unui traseu care urcă aproape continuu de la Castelul Corvinilor, pe valea pârâului Zlaşti până la izvoarele acestuia, aflate la peste 1.000 de metri altitudine.
Drumul principal spre Poiana Răchiţelii traversează aşezările Cerbăl şi Socet, cu câteva zeci de locuitori şi case vechi ridicate pe creste, în mijlocul unor păduri întinse ce acoperă versanţii. „Braţe” ale drumului judeţean urcă spre Arănieş, Feregi, Merişoru de Munte, Poieniţa Tomii şi Ulm, celelalte localităţi din componenţa comunei Cerbăl, care numără mai puţin de 500 de locuitori.
Aşezările din Ţinutul Pădurenilor sunt vestite pentru iernile grele. Fiecare dintre satele Cerbălului a fost atestat de cel puţin cinci secole, iar de-a lungul timpului unele au fost strămutate pe versanţi mai însoriţi, tocmai pentru ca localnicii să treacă mai uşor peste perioada geroasă.
O dată cu primele ninosori, călătoria spre Poiana Răchiţelii devine o adevărată aventură pentru şoferi. Pe creste, vântul puternic creează troiene care acoperă calea în mai multe locuri, făcând adesea inutilă intervenţia utilajelor de deszăpezire. Cei mai mulţi dintre oameni s-au obişnuit cu vitregia naturii şi cu izolarea în care trăiesc. Îşi fac provizii din timp pentru iarnă sau se mută la oraş, până la începutul primăverii.
„Avem un magazin în sat, de unde mai facem cumpărături, astfel că nu ducem lipsă de alimente. Gerul şi viscolul ne fac mai multe probleme, iar ninsorile ne izolează uneori de restul lumii şi ne apropie de sălbăticia din jurul nostru. Alteori ne lasă pe întuneric. Însă iernile nu ne sperie, pentru că în trecut am avut parte de perioade mult mai grele, cu zăpezi de până la doi metri, pe care cu greu le biruiam”, spune Maria, o localnică din Poiana Răchiţele.
Oamenii se bucură totuşi de frumuseţea satelor pitoreşti de munte, acoperite de ninsori.
Ţinutul pitoresc al pădurenilor
Ţinutul Pădurenilor, o regiune pitorească mărginită de Munţii Poiana Ruscăi şi învecinată Hunedoarei, Ţării Haţegului şi Devei, are în componenţă comunele Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii de Sus şi Topliţa, cu peste 40 de sate şi cătune, înfiinţate pe creste şi pe văile Cernei şi a afuenţilor săi. Aşezările, vechi de peste cinci secole, păstrează încă atmosfera pitorească arhaică, deşi populaţia lor s-a diminuat în ultimele decenii.
Peste 15.000 de oameni locuiau în Ţinutul Pădurenilor în anii 1970, iar în prezent numărul lor se ridică la 5.000. Mulţi dintre tineri au renunţat la creşterea animalelor, ocupaţia tradiţională de secole a localnicilor. Şi-au lăsat gospodăriile în grija bunicilor pentru a se muta în oraşe şi nu s-au mai întors. Exploatările miniere care asigurau cele mai bine plătite locuri de muncă s-au închis şi au contribuit la plecarea altor sute de familii, iar investiţiile în modernizarea vastei reţele de drumuri de pământ din zonă au demarat cu greu.
Vă recomandăm să citiţi şi: