Oraşul cenuşiu al cărbunelui din umbra Staţiunii Straja. Este vegheat de un turn înalt de 220 de metri VIDEO
0Staţiunea Straja se numără este una dintre cele mai populare zone turistice de iarnă din vestul ţării, însă oraşul minier Lupeni de la poalele ei oferă o privelite cu totul diferită.
Încă de la sfârşitul lunii noiembrie, odată cu prima ninsoare aşternută pe crestele Masivului Vâlcan, staţiunea montană Straja, „perla” turistică a masivului şi a Văii Jiului, s-a deschis iubitorilor de munte şi de schi.
Lipsit de strălucirea zăpezii din Straja, municipiul Lupeni de la poalele ei oferă turiştilor care se îndreaptă spre staţiune puţine motive de se opri din drum pentru a-l vizita. Primul lucru care le atrage atenţia oaspeţilor ajunşi în oraşul minier cu peste 22.000 de locuitori este turnul uriaş al fostei fabrici de mătase Vâscoza.
Înalt de peste 220 de metri, turnul din beton a supravieţuit uzinei textile unde lucrau mii de femei – soţii ale minerilor şi tinere din întreaga vale a Jiului.
Turnul de pe malul Jiului de Vest veghează peste oraşul de la poalele munţilor şi poate fi o atracţie turistică a zonei, însă în ultimii ani, terenurile din jurul lui au rămas ocupate în cea mai mare parte de ruinele uzinei textile şi ale secţiilor închise şi abandonate ale exploatării miniere Lupeni, aflată în prezent în proces de închidere.
Vâscoza, în anii 50. FOTO: J. Horvath, Muzeul de Etnografie din Budapesta.
O istorie de un secol şi jumătate
Pe celălalt mal al Jiului, cartierele de blocuri ale municipiului au fost clădite înainte de 1990, când Lupeniul reprezenta una dintre cele mai importante localităţi industriale din România. Oraşul a început să se dezvolte încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Atunci aici au fost înfiinţate primele colonii muncitoreşti, iar unele dintre vechile lor „clădiri-vagon” au rezistat trecerii timpului.
Multe blocuri cu două – trei etaje, din cprpmidă, cu faţade scorojite şi acoperişuri de ţiglă datează din anii ´50 şi nu au mai beneficiat lucrări de reabilitare în ultimele decenii. În jurul lor, în deceniile următoare au fost ridicate blocurile din prefabricate şi beton şi turnurile de garsoniere şi apartamente cu două camere, care ofereau un adăpost lipsit de confort numeroaselor familii de muncitori venite din toate colţurile ţării în Valea Jiului.
După 1990, investiţiile în infrastructura oraşului aproape au lipsit, iar industria minieră din Valea Jiului – principala sursă de trai a localnicilor, a fost într-un declin ireversibil. Turismul din jurul staţiunii Straja şi a Retezatului Mic a rămas însă una dintre puţinele speranţe ale comunităţii din oraşul cărbunelui.
Povestea staţiunii Straja
Staţiunea Straja din Masivul Vâlcan se numără printre cele mai importante atracţii turistice din vestul ţării.
A fost înfiinţată la o altitudine de 1.445 de metri, pe munte, iar la poalele ei se află municipiul Lupeni, de care este conectată printr-o şosea de 10 kilometri şi printr-o telegondolă. În Straja au fost amenajate 12 pârtii de schi, fiecare fiind echipată cu instalaţie de transport pe cablu (teleschi). Cinci dintre acestea beneficiază şi de instalaţie de nocturnă. Pârtiile însumează aproximativ 26 kilometri. Una dintre ele, care coboară până la poalele muntelui, are opt kilometri.
Straja este vizitată în special iarna, de iubitorii de schi, însă este şi un loc istoric şi o destinaţie pentru pelerini. În masivul Straja, unul din locurile de hotar aleTransilvaniei din 1916, în Primul Război Mondial s-au dat lupte grele pentru apărarea ţării şi au murit peste 1.500 de ostaşi români. În memoria lor au fost ridicate, pe munte, schitul Sfinţilor Constantin şi Elena şi Crucea Eroilor.
Vă recomandăm să citiţi şi:
„Cuibul de vulturi“ al dacilor. Ce secrete ascunde cetatea Băniţa, situl UNESCO inaccesibil iarna