Cum a fost salvat Castelul Corvinilor de la distrugerea completă. Secretul machetei păstrate de 150 de ani
0Cea mai impresionantă replică în miniatură a Castelului Covinilor, veche de peste un secol şi jumătate, poate fi admirată într-una din sălile edificiului medieval. Macheta are o poveste impresionantă.
De un secol şi jumătate, Castelul Corvinilor păstrează în colecţiile sale un obiect impresionant. Un colţ al „Camerei domniţelor” din Turnul nou de poartă este ocupat de o machetă din lemn, întinsă pe aproape patru metri pătraţi, care înfăţişa castelul aşa cum arăta el după incendiul mistuitor din seara de 13 aprilie 1854.
Flăcările au devastat atunci aproape în totalitate edificiul, iar timp de peste un deceniu acesta a rămas abandonat, iar lipsa îngrijirii i-a accentuat starea de degradare. De la mijlocul anilor 1860, soarta Castelului Corvinilor urma să se schimbe. Omul care a contribuit decisiv la transformarea acestuia dintr-o ruină medievală în aşezarea maiestuoasă din zilele noastre a fost Lajos Aranyi (1812 - 1887), un medic pasionat de arheologie şi implicat total în restaurarea monumentului istoric, fapt pentru care a primit şi titlul de nobil de Hunedoara.
Castelul Corvinilor în urmă cu un secol şi jumătate
În 1863, Lajos Arányi a vizitat pentru prima dată în viaţa sa Castelul Corvinilor. Plecase de la Târgu-Mureş spre Budapesta şi a făcut un ocol prin Hunedoara, pentru a vedea ruinele monumentui medieval, lăsat fără acoperiş şi pustiit de incendiul din 1854. A rămas impresionat de castel şi în acelaşi timp întristat de neglijarea acestuia. Reabilitarea castelului Huniazilor a devenit un vis al lui Aranyi, potrivit mărturiilor sale, iar în următorii ani, savantul s-a întors de mai multe ori în Hunedoara pentru a studia monumentul şi a găsi „leacul” pentru salvarea acestuia din „starea de morbiditate” în care se afla.
„În afară de cinci uşi şi o fereastră la care eu personal i-am tăiat sticlă în timpul cât am desenat acolo, restul este fără ferestre, motiv pentru care zi şi noapte prin golurile de ferestre şi de uşi zboară o mulţime de ciori, întrerupând liniştea mormântală de la castel şi accentuând părerea de rău şi starea de spirit groaznică. Deşi acoperişul cu puţin noroc a fost realizat, reparaţia castelului de 12 ani nu a mai fost discutată, cu toate că ar fi fost atât de uşor sprijini cauza sa! Dacă fiecare conducător religios, în ultimă instanţă, ar solicita predicatorilor, rabinilor, ca pentru Rusaliile viitoare să ceară de la credincioşi să sacrifice pentru reconstrucţia castelului câte un creiţar de credincios, iar trezoreria să adauge la aceste donaţii încă 10.000 de forinţi (bani oferiţi pentru repararea podului de fier care conduce la castel, ai cărui stâlpi sunt în stare bună, fierul pentru pod putând fi adus de la Govăjdie, de la furnalul trezoreriei, care se găseşte la o distanţă de numai o oră), dacă am urma acest plan ardelenii s-ar grăbii să se sacrifice, chiar şi reprezentanţii regali nu s-ar lăsa mai prejos, deoarece Matia şi Ioan împreună au slujit peste ţările surori, fiind cunoscuţi deopotrivă de tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci”, relata Aranyi în lucrarea monografică „Vajda-Hunyad vára. 1452. 1681. 1866. Szóban és Képben” - Pozsony, 1867.
Castelul, de Ludwig Rohbock.
Medicul implicat în salvarea castelului
Cu banii obţinuţi din vânzarea monografiei Castelului Corvinilor şi din alte economii proprii Aranyi a comandat mai multe machete ale Castelului Corvinilor, similare celei păstrate până în zilele noastre. Una dintre ele a dăruit-oa prinţului moştenitor Rudolf, în speranţa că îi va câştiga interesul pentru acest edificiu. Altele au fost trimise autorităţilor statului austro-ungar, ministerelor care puteau aloca fonduri pentru restaurare.
Replica în miniatură a Castelului Corvinilor, singura care s-a păstrat până în prezent, era purtată prin oraşe Transilvaniei din urmă cu un secol şi jumătate, iar oamenii erau invitaţi să o admire şi să doneze bani pentru restaurarea monumentului istoric. Acţiunile medicului îndrăgostit de Castelul Hunedoarei au dat roade. În 1868, la o reuniune a Societăţii Maghiare de Istorie, a fost prezentat planul de restaurare al castelului, care urma să fie transformat într-o reşedinţă de vară a familiei regale şi un palat de vânătoare. Era potrivit datorită istoriei sale şi a întinselor păduri, pline de animale sălbatice, care îl înconjurau. Ideea i-a cucerit pe conducătorii Imperiului Austro-Ungar, iar resurse impresionante au fost mobilizate pentru refacerea castelului, în care au fost implicaţi oameni de ştiinţă, istorici şi arhitecţi renumiţi la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Vă recomandăm să mai citiţi: